Ca să vorbim despre albirea lemnului trebuie să definim mai întâi procesele și ulterior chimia din spatele lor. Nu am pretenția de a fi un bun cunoscător al chimiei, am citit și m-am documentat cât de bine am putut pentru a nu transmite eronat informații ce pot fi utilizate în aplicații reale.
Avem cele două procese de finisare a lemnului, iar fiecare esență de lemn va reacționa diferit. Prima este băițuirea, cu intenția de a colora lemnul, iar a doua este albirea lemnului, adică decolorarea fibrei fie pentru a obține o nuanță mai deschisă a culorii naturale, fie pentru a îndepărta efectele unei băițuiri precedente. Am abordat băițuirea în articolul publicat anterior – Baituirea lemnului – metode clasice explicate – finisaje pentru stejar.
Albirea lemnului este opusul băițuirii și este un proces mai laborios, cu rezultate ce țin foarte mult de priceperea celui care aplică procedeul și de înțelegerea completă a fenomenelor.

Albirea lemnului nu înseamnă finisajul cu alb sau tonuri de alb ca și White Mat, White Wash sau tonuri derivate din aceste culori.


Poate mai corect ar fi să scriu înălbirea lemnului, ceva asociat rufelor și evident clorului plus efectul aferent. Nu vorbim de apretare, care nu se mai prea practică, deși puțini mai știu că se folosea aracet, ce rămânea impregnat în rufărie. Este vital și important să se facă diferența dintre albirea lemnului ca procedeu de îndepărtare a culorii naturale a lemnului și procedeul de finisare a lemnului care duce la albirea suprafeței prin finisare cu materiale ce se aplică pe lemn și dau CULOAREA ALBA.
Cele trei formule de aplicare pentru albirea lemnului pe care le cunosc sunt următoarele:
- înălbitor pe baza de clor
- decolorant pe bază de acid oxalic
- soluție din amestecul în părți egale din sodă caustică și apă oxigenată
Primele două metode sunt relativ familiare, cu diverse grade de confuzii de înțelegere. Ambele pot duce la contracții de material, cu diminuarea cotelor gabaritice ale fiecărei piese, însă relativ puțin.
Clorul ajută la multe, curăță, dezinfectează și în funcție de concentrație duce la albirea lemnului mai mult sau mai puțin. Depinde foarte mult de lemnul peste care se aplică, de nivelul de curățare a straturilor de lac, ulei sau baiț, dacă a fost finisat într-o fază precedentă. Aplicarea clorului are nevoie de protejare pentru prestatorul uman. Procedeul duce la diverse grade de înălbire cu efecte mai ales pentru anularea aplicării de leșie ( amoniac ) anterior. Clorul va ataca tot ce este din metal, dacă se aplică pe o terasă va scădea rezistența îmbinărilor metalice. Va distruge orice plante sau iarbă din jur. Nu albește fibra naturală a lemnului, deci nu este eficientă pentru lemnul nefinisat.

Acidul oxalic este printre cei mai tari acizi naturali, mai puternic decât oțetul, adică acidul acetic. Este deseori confundat cu sarea amară ( epsom în engleză ). Se găsește de cumpărat relativ ieftin

și cu precădere în zona de activitate a apicultorilor, fiind și un tratament anti-varoa. Acidul oxalic este o sare albă ce se diluează în apă rezultând un lichid incolor. Este relativ puțin toxic, însă toate tratamentele chimice implică precauții și nu există înălbitori folosiți pentru albirea lemnului care să nu necesite precauții. Este recomandat pentru îndepărtarea petelor de pe lemn, provocate de apă sau rugină și pentru deschiderea nuanțelor de gri căpătate de lemn ca urmare a învechirii și expunerii la razele solare.

Curăță minunat petele de rugină de pe pietre, pentru garduri de exemplu.
Concentrația este relativ simplă – o lunguriță de praf la o cană de apă.
Atenție la cristalele nedizolvate când aplicați pe lemn!
Soluția de 50/50 % dintre soda caustică și apa oxigenată este singura care deschide tonul de culoare propriu lemnului. Se recomandă utilizarea mănușilor și respectarea tuturor precauțiilor pe care vi le imaginați, când vine vorba de sodă. NU E GLUMĂ!
Instrucțiuni pentru albirea lemnului nefinisat :
- pregătiți o cantitate de amestec pe care să o utilizați integral la momentul 2 după dizolvarea sodei. NU folosiți recipiente metalice!
- soluția cu reacțiile încheiate devine neutră și nu mai are efect
- aplicați folosind mânuși de protecție, cu un burete, cu mișcări de-a lungul fibrei
- încercați să mențineți timpul, cantitatea și intensitatea aplicării constantă pe toată suprafața tratată
- nu turnați soluție pe lemn, urmând să o întindeți cu buretele, doar umezind buretele aduceți soluția în contact cu lemnul
- neutralizați soluția după ce și-a făcut efectul folosind o soluție 50/50 de oțet cu apă
- spălați apoi cu apă din abundență, folosint tot un burete
- lăsați lemnul să se usuce bine și șlefuiți
- ca măsură de precauție se mai poate aplica încă o dată neutralizator din oțet și apă
- uscați bine zona, apoi șlefuiți și obligatoriu RE-FINISAȚI aplicând stratul de finisaj dorit – baiț+lac sau ulei/ceară
Pardoselile, fie noi fie folosite și finisate anterior sunt cel mai des subiectul interesant pentru albirea lemnului. Uneori se dorește doar curățarea unor finisaje nereușite sau împrospătarea lemnului învechit. Pentru pardoselile uleiate se recomandă folosirea produselor de curățenie a suprafeței recomandate de producătorul uleiului. Cam toți producătorii oferă Refreshing sau Soap pentru suprafețele tratate cu uleiul lor.

Daca podelele sau pardoselile din lemn sunt finisate incert, cu tot felul de lacuri sau vopsele, rașchetați, șlefuiți apoi gândiți-vă la albirea lemnului ca soluție de îndepărtare a petelor sau coloraturilor nedorite. Asigurați-vă ca pardoseala merită efortul, căci va fi de lucru, nu glumă. Nu priviți manopera ca pe o operațiune simplă, rezultatele bune au nevoie de migală. Recondiționarea unor pardoseli din lemn vechi este cea mai grea operațiune, mai ușor schimbați și finisați ceva de nou.

Finisajul lemnului cu intenția de a albi fibra naturală, indiferent de esența lemnoasă este o nișă foarte îngustă, compensată de regulă prin procedeul de aplicare a unor finisaje albicioase. Albirea lemnului prin folosirea soluției de mai sus este o metodă cu rezultate neuniforme, frumoase totuși, naturale, care poate fi urmată de finisajul cu ulei incolor sau lac transparent.

Sursa imagine – Woodmagazine
Dacă ați făcut, văzut sau parcurs astfel de procedee aștept cu mare drag comentariile voastre. Primesc și critici dacă e cazut, argumentate cu dovezi.
Spor
5 comentarii Adaugă comentariu
Foarte bine documentat pentru un necunoscator in ale chimiei. Doar o scurta completare. Unele lacuri isi schimba agresiv culoarea aplicate direct pe lemn albit chimic. Lacul poliuretanic, de exemplu, ingalbeneste istantaneu. Chiar daca lemnul este spalat cu albire cu apa multa, culoarea tot este influentata. Pentru astfel de lemn albit chimic este recomandat lacul acrilic pe solvent.
saru’mana d-na Radu, completarea dvs este foarte bine venita, iar cine nu stie despre dumneavoastra trebuie sa se documenteze pe Revista din Lemn.
Buna ziua, pentru inalbitor 2 parti ce ati recomanda de a folosi? Am cautat Zinnser wood bleach si nu se găsește. Mulțumesc frumos!
eu cred ca solutia cu acid oxalic este mai la indemana
O observatie. Nu ati mentionat concentratia apei oxigenate.