Ambalajele de lemn apar în conștiința comună de la vremea copilăriei de acum 40 de ani până la filme.
Cândva, dar nu de mult, pe vremea când Al Capone ruga un poștaș să ii facă o favoare și sa distribuie alcoolul în vremea prohibiției cu mașinile serviciului american de poștă, sticlele erau transportate în cutii de lemn. Lemn masiv, nu placaj sau alte imitații. De rășinoase, să fie ușor.
Sper să vă încânte la fel de mult pe cât mă binedispune si pe mine această mini-colecție de cutii de lemn antice/vintage sau rustice.
Nu mai vedem în ziua de azi așa ceva decât în colecții, dar odinioară totul se transporta in cutii de lemn, poate cel mult învelite în hârtie. Nu existau încă pungile de plastic, PET-urile sau cutiile de carton. Lădițele alea vechi, pe care întâmplător le mai găsim prin podurile caselor bunicilor circulau, la nivelul comerțului de atunci, ca ambalaje normale, uzuale și chiar erau returnate. Americanii au avansat mai repede decât noi și de aceea majoritatea imaginilor de mai jos au o vârstă respectabilă, de pe vremea interbelică sau poate anterior, cu inscripții de nume universal cunoscute. Mi-a luat ceva să găsesc cutia de lemn în care se transporta Coca Cola.
E așa de fain cum își puneau ei reclama pe lădițele în care se transporta marfa, prin ștanțe cu vopsea sau înroșite în foc. Lemnul vechi mai păstrează și azi nume de firme celebre cu siglele de atunci.
Nu cunosc pe nimeni care să nu fie sensibil la ambalajele de lemn, au o prestanță, mai ales cele cu ștanță de firmă. Se foloseau pentru dinamită, lapte, săpun, Coca-Cola, grenade, brânză sau băuturi. Pentru orice, câtă vreme plasticul și cartonul nu făceau față transportului de acum 100 de ani. Poate că și azi ar fi la fel, dacă nu am fi comozi la efort.
Nu salvăm păduri astfel, e mai mare poluarea cu plastic decât folosirea lemnului pentru ambalare, pentru că o astfel de lădiță se utiliza mai mult decât o singură dată.
Cu drag, de modă veche.