Fac referire la designul nordic, scandinav, suedez, din Malmo tocmai pentru că e cel mai recent exemplu de originalitate pe lângă care eu personal am trecut, dar m-am bucurat să primesc imaginile de la Petru, după puțin timp trecut de la plecarea noastră de acolo. Reprezintă senzația normalității în care i-am lăsat pe ei și a nemulțumirii pentru sentimentul de Dolce far niente sau Delicious idleness în care trăim constatând lipsa normalității. Parcă reacția românilor de peste tot din țara asta la ceea ce îi înconjoară nu poate depăși bariera din vorba: ”Dacă viața-i scurtă, hai s-o facem lată !”
Am avut parte de stupefacția omului care crede uneori că s-a născut într-un timp greșit, că nu aparține nici unui loc și totuși continuă să se mire de anormalitatea care ne înconjoară. Am ales sa nu părăsesc țara, e o decizie luată demult, nu știu cât pot schimba, dar vreau să fac asta în fiecare zi. Știu sigur că ei, nordicii, fie ei danezi, suedezi, finlandezi, norvegieni … nu sunt cu nimic mai frumoși sau mai deștepți decât noi, românii. Și totuși la ei ceva se întâmplă de funcționează, poți vedea asta cu ochiul liber fără să ai nevoie de un studiu. Trebuie doar să călătorești, să ai sufletul deschis și mintea căutătoare, ochii mari și atenți la tot ce te înconjoară și vei vedea diferența. Au și ei soc și salcâmi și stejari și iarbă și case și oameni, dar nu știu de unde mai au și ordine și bun gust. Parcă Cineva acolo Sus nu i-a lăsat să se prostească, sau mai rău, să fie prostiți.
După multe întrebări pentru a ne dumiri am aflat totuși că există o explicație plauzibilă, ordinea e menținută cu disciplină, iar disciplina e aplicată cu constrângeri financiare, cunoscute publicului larg ca și amenzi. Orice greșești te costă, nu ai voie să incalci o mulțime de reguli, totul este strict reglementat. De acord, reguli și amenzi pentru a păstra ce? CE? Ceva ce funcționează și ceva ce s-a demonstrat că face parte integrantă din libertate: DISCIPLINA. Te respect, mă respecți și cerem și celorlalți sa ne respecte modul de viață. S-a interzis în Danemarca cerșitul, minune ! La noi de ce nu se poate??? Pentru că nu avem puterea de a aplica legea. Dacă s-ar interzice ce ar fi? Unde i-ar duce pe toți?
Am fotografiat în Danemarca o mulțime de lucruri banale, normale, uimitor de frumoase prin simplitate. Le voi prezenta in articolele ce urmează, dar nu m-am putut abține să nu exprim starea de consternare ce mă cuprinde de fiecare dată când revin în țară. Nu cred că ale lor sunt mai frumoase, nici că ale noastre-s mai deștepte, doar nu pot concepe de ce nu pot fi aici așa cum trebuie, curate, complete, normale până la urmă … Caut o stare de normalitate care să excludă gropile, bordurile lipsă, trotuarul de pământ de pe lângă asfalt, civilizația comportamentului urban sau rural, fără deosebire. Politețe, respect, corectitudine. Suntem prea balcanici? Nu cred, ne place designul de influență nordică, mai simplă, producem mobilă pentru Nord mai mult decât pentru Sud, ne cumpărăm mașini mai multe de lângă Marea Baltică decât de lângă Mediterană. Simt și sper să se acumuleze o stare de nemulțumire suficient de puternică pentru a ne scutura de păienjenișul din minți și suflete, să ne scuturăm ca un câine blana de purici și să renaștem ca o nație cu adevărat valoroasă, nu doar închipuit sau pretins inteligentă. Vârfurile nu ne vor schimba, doar ne vor reprezenta, însă marea masă are nevoie de repoziționare în fața absurdului.
Pentru că e un blog despre lemn am să public imaginile cu amenajarea din barul suedez din Malmo ca exemplu de apreciere adusă normalității, simplității si respingerii ostentativului. Asta au ei peste tot, aprecierea valorilor certe, excluderea poleielilor.
Poate am bătut câmpii, dar cred fiecare cuvânt chiar dacă nu am scris 10.000 de cuvinte cu descrierea completă a sentimentelor care mă încearcă.
Vreau mai bine pentru noi, români din România, putem, trebuie doar să vrem.
3 comentarii Adaugă comentariu
Problema e ca primul meu gand la citirea acestui articol a fost „se pare ca trebuie sa emigrez ca sa am parte de normaltate”. Nici noi nu vrem a pleca tocmai din dorinta ca poate reusim sa schimbam ceva insa e greu , tare greu .
Bogdan
Trebuia sa scriu despre frumos si lemn si alte cele si m-am trezit curgand cuvintele din indignare . Ce nu reusesc sa ma dumiresc inca este cum de toti stim ca nu e ok, corup’ie, sitem, stat .. si totusi nu se intampla nimic. Si la TV radem cand vedem ca se vorbesc ineptii ;i stim ca ni se spun neadavaruri, sfruntate cateodata si iar, apare sentimentul de neputință urmat de lehamite. Apoi cand vezi la altii ca la ei se poate, te simti atât de aiurea, ca ajungi sa te intrebi cu ce am gresit noi sa ne meritam starea … e logic oarecum raspunsul. Noi suntem de vină, ca tot, nu ca individ, nu avem constiinta nationala.
Asa e, insa cu o floare nu se face primavara. In ultima vreme multi cunoscuti de ai mei au cam ales sa plece, nu ca in tara castigau rau, chiar peste medie. Problema este ca ei faceau parte din cei care au ceva principii, care mai puteau schimba cate ceva. Dar cand pui in balanta binele familiei vs „ceva” pentru tara banuiesti cine castiga .
Bogdan