Baia Sprie ne-a adoptat prin locația despre care am mai vorbit de la livadă și am ajuns să cunoaștem mai bine acest oraș vechi situat la nici 10 km de Baia Mare. Este un oraș cu o veche tradiție minieră care face parte din Fisculaș, zona protejată de pe vremea ocupației Austro-ungare. Minele sunt acum închise și au rămas doar o amintire a vechiului oraș care a contribuit semnificativ ca valori extrase și materializate în ceea ce azi este Budapesta sau Viena. Aurul și alte metale prețioase au fost baza unor averi materializate în ceea ce se apreciază ca valori tradiționale în capitalele menționate.
Mai sunt pietre de mină ce se valorifică din rămășițele minelor care mai zac prin colecții private, dacă încă nu au luat drumul vestului. Muzeul de Mineralogie din Baia Mare se mândrește cu exponate fabuloase, mare parte provenite din minele din Baia Sprie. Oamenii simpli, fosti mineri cu vârste înaintate mai au și azi prin vitrine prăfuite piese cu valori care poate depășesc imobilele pe care le dețin, însă prin imprejurări obscure cristalele de cuarț ajung să părăsească aceste meleaguri către colecționari care le prețuiesc.
Călătorii sau turiștii care traversează Baia Sprie către Maramureșul istoric ori către pârtiile de schi de la Șuior sau Cavnic știu prea puține despre localitatea prin care trec privind pe geamul mașinii. Locațiile de cazare sunt puține și slab marcate, cea mai cunoscută fiind Casa Olarului. Despre olărit și dl Leș puteți citi mai multe. Oricum potențialul turistic al localității este aproape necunoscut și insuficient valorificat. Avem noroc cu Lacul Albastru la care Facebook-ul a contribuit mult prin promovarea indirectă făcută de persoane publice din muzică sau viața publică a capitalei care s-au fotografiat acolo.
Foarte important – Ghid de arhitectura OAR pentru zonele rurale ale României – Maramures
In dreptul primăriei (link-ul vă va duce către siteul orașului) care se situează în centru, vis-a-vis de catedrală, se desface din drumul principal o straduță îngustă care duce la Piața Agro-alimentară. Ajungeți să traversați un pod peste râul Săsar, cel care străbate și Baia Mare, râu care beneficiază de o lucrare în lemn remarcabilă. Așteptând-o pe Adriana în spatele primăriei, pentru a întocmi ceva acte, am remarcat că soarele strălucește prea frumos pentru a trece cu vederea poarta maramureșeană pe 8 piloni care străjuiește intrarea în Piață și drumul către Liceul Auto, obiective mai cunoscute băimărenilor. Nu-s un fotograf cu vedere de ansamblu, dar lemnul e un actor prea bun pentru a nu suplini cu brio nepriceperea mea. Poate aveți drum și vă amintiți de acest articol, poate vă doriți să cumpărați niscaiva produse din Baia Sprie, de la băbuțe sau fermieri care nu folosesc E-uri.
Zăboviți câteva minute din drumul vostru, ori coborâți de la cabanele de unde sunteți cazați primprejur, la o plimbare. Merită, pe cuvânt, fie doar pentru a vă face niște poze frumoase cu poarta și balustrada din lemn de dinaintea ei. Puteti atinge poarta, lemnul, puteti admira în voie lucrătura meșterilor fără să vă rugați de cineva să vă lase la poarta lui, prin satele din Maramureș.
Imagini cu poarta maramureșeană din Baia Sprie
Link-urile din acest articol sunt către site-uri găzduite de oameni inimoși care la rândul lor promovează Maramureșul și subscriu și eu benevol acestui demers.
Cu drag, de autentic și frumos tradițional.
La Baia Sprie avem o livadă și construim o cabană, prin forțe proprii literalmente.
