Banca de lemn este atât de banală pentru noi toţi încât o trecem cu vederea pur şi simplu pentru că există. O întâlnim în parc când ne plimbăm, pe malul lacului, pe marginea trotuarelor, lângă o masa de lemn în popasul din pădure, în restaurante cu specific rustic, în casele sătenilor cu denumirea de laiţă, lânga poarta maramureşeană şi încă într-o mie de locuri pe care nu le-am menţionat.
Banca este poate prima formă de așezare a omului, derivată dintr-o lespede de piatră sau un buștean răsturnat. Nu contează, ne-am născut cu nevoia de a ședea, pentru odihnă sau pentru o poziție ce oferă corpului relaxare ca mintea să zburde.
Un scaun gazduieşte un singur ocupant, pe când banca poate susţine mai mulţi odată. Banca poate avea spătar, poate avea bară pentru picioare, poate si stă de cele mai multe ori singură. Banca oferă în general momente de relaxare, către o panoramă sau către o privelişte ce-ţi fură atenţia multe minute la rând. Poţi sta pe o bancă într-o tribună sau singur pe marginea unui trotuar. Pe bancă te poţi întinde, poţi dormi, te odihneşti sau faci o pauză în drumul tău.
Dacă esti dăruit de natură cu inspiraţie o poţi redesena, personaliza, reinventa. E atât de simplă încât nu e de mirare ca poate doar lipsa ei ne-ar surprinde.
Pictorii au surprins-o în picturi, muzicienii în melodii, iar fiecare dintre noi o avem în memorie. Fie ca ai plâns, sau ai sărutat buze iubite, banca de lemn e acolo în amintirea ta ca un companion de care nu concepi că ai putea sa te desparţi. Un şezut, cu spătar şi poate mânere, sau nu, cu grătar sau dintr-o bucată, ar putea fi atât de mult si bine descrisă încât nu am cuvinte sa mai spun. Doar imagini.
Banca de lemn – tradițional sau modern
1 comentariu Adaugă comentariu
superr!