Banca îți dă o umbrela când e soare și ți-o ia când plouă

banca

Am învățat asta demult de mai bine de 25 de ani și m-am ferit să îi dau voie băncii să îmi pună cătușe.

Sunt câteva lecții învățate în timp, pe care nu le-am uitat să le aplic de câte ori am avut de-a face cu banca. Știu că azi este normal să ai credite, apartamentul meu era singurul ne-ipotecat de pe scară, când am scos un extras de carte funciară anul trecut.

Cred foarte tare că un credit te leagă de glie, acum două decenii un ofițer de credite mi-a recomandat să acordăm adeverințe oamenilor care lucrează la noi, că avem doar de câștigat. Mă temeam atunci de angajamentul de a implica firma în poprirea unor sume din salar, pentru recuperarea datoriilor către banca, însă omul a zâmbit: ”Cei care au credite vociferează cel mai puțin, nu își dau demisia și nu pleacă de la un loc de muncă stabil”

Primul credit al firmei mele l-am luat la 24 de ani, după un periplu lung pe la cele mai importante bănci ale anilor 2000, însă nu am putut semna atunci cu nici o instituție bancară, pentru ca invariabil eram întrebat din capul locului ce garanție am și cât acoperă din împrumut. Eu voiam capital de lucru, 5000 de dolari, nu înțelegeam de ce să garantez cu apartamentul în care locuiam. Nimeni nu m-a întrebat atunci ce performanțe are firma, cât pot plăti rată, cât de sigure sunt veniturile fixe, ceva … detalii despre cel care cere banii. NU, doar ce am ca garanție. Am plecat din 4-5 birouri în 5 min, mi se părea fățărnicie. Bine am făcut! Am luat atunci creditul de la CHF – Cooperative Housing Foundation. Ce căutau atunci în CCI Maramureș habar n-am dar au fost singurii care m-au întrebat pe cine reprezint, la ce îmi trebuie banii, ce fac cu ei, cum îi rambursez … I-am returnat în 6 luni, ușor.

Apoi un om bun, un alt fel de Angel Investor mi-a spus că ”Cei mai scumpi bani sunt banii tăi” iar altul mi-a vorbit despre ”Sfânta Treime – ⅓ banii tăi, ⅓ banii băncii și ⅓ avansul clientului ”

Cred că recent am fost prost de sincer, am vorbit ceea ce cred, am returnat băncii cardul de credit aferent linei de credit acordata succesiv firmei de 3 ori, sub motiv că nu mi-e de folos. În urma ultimei analize, banca a considerat că politica lor, de a nu acorda linii de credit mai mici de 100.000 de lei impune refuzul de a continua și mi-au propus un credit ”foarte lejer”. Am refuzat, așa că am închis linia de credit după 6 ani. Banca a considerat că nu a câștigat suficient de pe mine, că nu folosesc apa din fântână/banii puși la dispoziție până la fund și că dobânzile primite în urma disponibilizării pentru mine a aproape 20.000 de euro nu merită.

Anul ăsta e cum e … politicul va astupa ochii celor creduli până după alegeri, însă așa cum spun toți partenerii mei, cine nu moare în 2024, sigur se stafidește în 2025.

Așa că e vremea de adunat slănină pe burtă, altfel vine vremuri grele. Nu războiul, nu prețul petrolului, nici încălzirea globală nu ne vor usca de bani ci clasa noastră politică. Indiferent din care 3 litere e numele partidului.

Ăia grașii or slăbi, ceia slabii … or muri.

E cel mai bun moment de revizuit cămara, de încheiat socoteli, de lichidat datorii – cine are – și de pregătit de 2-3 ani în care să ne redescoperim calitățile cu capacitatea de reziliență turată la maxim. Nu e momentul de frică, ci doar de precauție. Am mai trecut prin bucla de jos a valurilor economiei, suntem căliți.

Pentru cei care au văzut filmul cu Ghenghis Khan are un anume înțeles dialogul de mai jos:

  • Jamukha : I want to ask you: All Mongols fear the thunder… but not you?
  • Temudjin : I had no place to hide from the thunder… so I wasn’t afraid anymore.

Alte articole scrise din convingere:

2 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    :));)) si noi am fost criticati ca am achitat casa cash si am amanat „marele santier” pentru cand o sa avem banii adunati la saltea

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.