Biblioteca pentru prietenii copilariei mele – o carte pe un raft

Am citit o carte mai demult și-mi stă la suflet pentru totdeauna …

„A citi pentru întâia oara o carte este ca si cum ti-ai face un nou prieten, iar a reciti o carte este precum te-ai intalni cu un vechi prieten.” spune cel mai adorabil si sincer proverb chinezesc despre cărți.

Imi amintesc cu mult drag de copilaria mea, eram un copil cu o imaginatie bogata si plin de energie, daca nu eram in spatele blocului sa ma joc “ Ratele si vanatorii”, “ Tara, tara vrem ostasi” sau “ De-a magazinul”, cu siguranta eram in casa si puneam mana pe o carte ( de obicei nu din bibliografia data de catre invatator), ma tolaneam pe un fotoliu sau ma bagam sub birou, care pe atunci eu il numeam locul meu secret sau pestera, si incepeam sa deslusec taina magiei si a cititului.  Cartea, una dintre cele mai bune prietene ale copilariei mele, tinea locul jocurilor electronice  si laptopurilor de astazi, iar cuvantul “ plictiseala” nu exista in vocabularul naivitatii mele. Ai nevoie doar de o bibliotecă plină, apoi ai universul la vârful degetelor.

Cartea mea preferata ca si copil a fost cu siguranta “Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai”, de care imi amintesc si acum cu claritate,era o carte mare si lucioasa. Acum realizez cat de mult personajele  acestei carti mi-au dezvoltat imaginatia si spiritul de aventura.

Astazi imi doresc pentru prietenii copilariei mele:  Stietot, Limonada, Surubel, Glontisor, Acurela sau Zapaciala  un loc de cinste: calduros, plin de inventivitate si spatios, un loc in care sa simta prietenia si sa o dea mai departe. De aceea am cautat si am cautat pâna am gasit „ casuta” perfecta pentru ei. Ce ziceti? Le va placea?