Mă bucur să scriu despre Brutaria Miez pentru că brutar s-a numit prima mea ocupație din toate timpurile care a produs un venit ( vremelnic și rudimentar ca și consistență). Aveam 16 ani și am lucrat o lună întreagă să curăț utilajele de brutărie provenite de la relocarea unui atelier de brutărie dintr-un mic oraș din Belgia în Baia Mare. Apoi am lucrat ca brutar ucenic, efectiv vreo 2 luni și am câștigat atât de mulți bani cât să-mi cumpăr o pereche de bascheți Puma, din modelul acela cu limba maaare. În 1993 erau la mare modă și mi-au fost tovarăși la examenul de brevet de pilot de planor.
Experiența aluatului sub toate formele posibile, frământat de meșterul brutar Rașa, un iugoslav, mi-a rămas întipărită și a produs efecte mulți ani. Am mâncat atunci tot ce se putea face din aluat, pâine, covrigi, gogoși, vafe, cornulețe de foietaj, croissant cu ciocolată … orice ți-ai putea imagina. Am invățat să frământ cu două mâini concomitent pâine și am trecut testul de a scoate pâinea din cuptor cu mâna goală.
Anul trecut am făcut din nou pâine, însă am aflat că gustul din vremea adolescenței nu mai poate fi egalat. Nu e nici pe departe același, cu aceeași intensitate și savoare. În schimb am avut ocazia să mă întâlnesc cu brutăria sub altă formă prin solicitarea celor de la Brutaria Miez din București de a le oferi o soluție pentru rafturile din spațiul lor. Sigur că lemnul este o opțiune ce nu are alternativă, iar realizarea a fost făcută de Ionuț Dragnea, cel despre care am mai scris în mai multe ocazii.
Am primit imaginile cu rezultatul final ieri și am bucuria să vi le prezint. Descrierea lui Ionuț este foarte simpatică, 100% tehnică, însă cred că e relevantă sub forma originală.
Imagini cu produse fabricate de Brutaria Miez
Ne-am bucurat când am mai scris din Timișoara despre – Ciocolateria Leonidas Timisoara – mesele sunt de la StejarMasiv.ro
Despre restaurante am mai scris, le găsiti pe blog.
Cu drag, de lucru bine făcut de mâini dibace.
