Dacă n-ai citi ce casuta de joaca am construit anul acesta, atunci prima dată, înainte să parcurgi articolul de față e mai bine să începi cu partea întâi – Casuta din lemn pentru copii.

Găsești acolo toate detaliile dimensionale, materialul lemnos folosit, sculele, timpul de execuție … și echipa de meșteri. Nu se vede, dar sunt 2 fete în imagine, atunci nu știam că vom primi în 2019 o fețiță ce a ales să vină la noi, părinții ei. Azi motivul construcției pentru casuta de joaca de la livadă se triplează ca bucurie, pentru toți cei trei copii ce o vor folosi.

După ridicarea structurii, compusă din stâlpi de salcâm pe post de piloni, terasa din brad și acoperirea ei parțială într-o soluție de A-Frame, fără pereți, am ajuns la etapa de învelitoare. A fost prevăzut de la bun început că aceasta casuta de joacă va avea șindrilă bituminoasă pe astereală de brad. Am depășit bugetul pe care ni l-am imaginat și fără să exagerez, costul materialelor până la faza de învelitoare montată a depășit 3000 de lei.

Partea neprevăzută, cu un cost ridicat din acoperiș a fost cea de profile metalice. Le-am comandat de la o firmă ce montează învelitori, explicând clar ce vrem și am achitat vreo 350 de lei, pentru coamă și bandourile laterale plus, tabla de pe streașina de jos a celor două ape. Le-au făcut foarte bine, doar că supradimensionate și cu profile mai potrivite unei case mari de locuit, decât pentru o casuta de joacă, fără pretenții. Anul acesta am ridicat-o și am învelit-o, folosind sculele Festool prezentate anterior, am șlefuit podeaua din lemn și am protejat-o cu ulei danez, pe bază de ulei de in, destinat special teraselor exterioare.

Timpul de montaj al șindrilei bituminoase a fost de cca 1 zi pentru fiecare apă din acoperiș. Am migălit, încercând să ne placă nouă, mai mult decât să facem ceva să fie făcut. Sper că forma acoperișului și montajul atent să ajute ca în timp, copiii să se bucure cel puțin 10 ani de această casuta de joaca, fără să aibă lemnul ceva de suferit. Anul viitor va fi accesorizată cu o tiroliană, cu o balustradă de protecție pe zona deschisă de terasă, leagăn pe grinda fixată în nucul de lângă și pereți cu fereastră în partea din spate. Poate și o ușă, dar mai trebuie făcut ședință de familie să vedem cum le place băieților.

Un aspect neplăcut ar fi de menționat că după prima fază de construcție, când am montat astereala de scândură folosind holzșuruburi comune, luate dintr-un depozit renumit de feronerie și accesorii de fixare, multe capuri le-au cedat și cca 7-8 scânduri s-au desprins. Erau fixate cu 8 holzșuruburi fiecare, la distanță de 80 de cm, iar scândura de brad, zvântată la șipcă vreo 6 luni, are doar 2,5 cm. A plouat, e drept, și lemnul n-a fost protejat câteva săptămâni, până la montajul învelitorii, însă speram că pe vară nu ar putea ceda. Sunt slabe calitativ, asta sunt convins. Holzșuruburile, să fie clar.

Scara de acces e sprijinită pe niște cărămizi îngropate și e debitată ad-hoc. Am dimensionat vangurile din lemn, le-am stabilit înclinația, le-am fixat și am croit treptele direct din scândură de poștă. Au fost montate în holzșuruburi inoxidabile, special ca să nu avem vreo surpriză după iarna asta. Panta este foarte lină și treptele late, cu spațiu mic de contratreaptă, astfel încât copii pot fugi literalmente pe ele.

Timpul perecut construind o casuta de joaca pentru copii a fost fantastic. Cred că e nevoie să mă reprofilez, începe să-mi placă dulgheria și fără pretenția că aș avea ceva pricepere, ci doar voință, rezultatul muncii mă încântă peste măsură. Următoarea idee ce trebuie construită va fi o pivniță îngropată în deal.

Bravo nouă, suntem mulțumiți de ceea ce am reușit!