Bucuria unui copil poate proveni din cele mai neasteptate lucruri sau fapte. Ceea ce-l bucura pe copil ii bucura si pe parinti si am invatat ca bucuria este cel mai usor de obtinut din ceva ce nu costa, mai mult chiar, ceva gratis. Ca si zambetele, rasul, sarutarile si imbratisarile.

Lucrez la un proiect cu niște cutii de lemn de brad. Aseară am adus acasă mostra, prima cutie fabricată, ca să o studiez, să văd ce e ok și ce mai trebuie modificat. Nu bine am intrat pe ușă cu ea, că Tudor a și acaparat-o. Ne-am distrat toată seara cu cutia, am avut parte de prins lupul în capcana, cărat copilul în ladă, lada mișcătoare, sărituri ca parașutiștii de pe ladă pe perne, contorsionism și agilitate la intrat și ieșit din cutie.

Bineînțeles că Tudor a fost firispor din cap până în picioare, dar a meritat întregul spectacol. Eu și mama lui am fost juriu la evaluarea săriturilor și a trebuit să dăm note.

Ideea practică este că lada s-a comportat exemplar, a rezistat la rostogolit, sărit, răsturnat. Prima testare a prototipului arată că lada are construcție solidă, că nu este fragilă și nu se desface dacă e brutalizată. Eu estimez că are vreo 15 kg, e din brad, cu mânere decupate pe lateral, cu 2 cm grosime în perete. Cu toate astea Tudor a reușit să o rostogolească prin casă, deși n-aș putea afirma că citesc seara povești vreunui Hercule în miniatură. E un copil firav, ca si constitutie, dar iese un Hulk din el cand intra in frenezia jocului.

Am scris destule articole despre jucarii din lemn, cred că simplitatea și imaginația sunt ingrediente care fac din perechea jucărie-copil, o combinșie reușită.

Luați-vă timp din puținul pe care nu-l aveți oricum și bucurați-vă de bucuria unui copil. Lăsați deoparte seriozitatea de câte ori puteți și râdeți cât mai mult.