Putea ceva să înlocuiască lemnul dacă n-ar fi existat ?

Haideți să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim că lemnul nu ar fi existat și dacă ceva l-ar fi putut înlocui.

Poate ca ar fi fost doar pietre, stânci, apa si praf, nisip si pământ. Poate plante, flori dar nu păduri, nu tufe, doar iarbă. Cred ca ar fi trebuit sa-l inventam, altfel nu am fi avut case in care sa locuim, scaune si bănci pe care sa ne așezam sau mese la care sa mâncam. La acestea e ușor sa ne imaginam ca nu le-am fi avut, sunt si azi prezente in viată noastră.

Dar ia gândiți-vă cum ar fi fost sa nu avem dopuri de pluta la sticlele de vin, tocuri de cauciuc la pantofi, stilouri pentru scris, arcuri, sulițe pentru războaie ( ne-am fi luptat aruncând cu pietre). Mulți se gândesc ca lemnul e doar acel „ceva” din care sunt făcute rafturile la un magazin sau „ceva” ce se arunca in foc ca sa ardă. Poate am fi văzut flăcări doar din păcura arsă sau din fulgere.  Si daca te gândești ca pe acel ceva iți tai cepele, cu ceva te scobești intre dinți si strânge taranul in mana când cosește, strânge fanul, înjugă vitele la car si înfige în pământ ca să facă căpițe de fan.

La oraș pe acel ” ceva ” iți atârni hainele in dulapul făcut tot din „ceva”, după ce ai împins „ceva” ca sa pătrunzi in casa si ti-ai lăsat pardesiul atârnat pe „ceva”.

N-am fi avut hârtie, nici pentru împachetat, nici pentru ziarele de citit cât stăm la toaleta, nici pentru hârtia igienica pe care o folosiți după ce citiți ziarul. Nici viermi de mătase pentru haine frumoase n-am fi avut fără dud.

Pe nedrept luam lemnul in considerare ca pe ceva ce ni se cuvine. Ar trebui sa-l pretuim, sa-l pastram si sa-l transmitem mai departe celor de dupa noi, fie verde fie uscat. Sa nu distrugem mai mult decat folosim si sa plantam atat cat putem nu ar fi prea greu, trebuie sa constientizam doar ca pierdem mai mult decat o scobitoare.

Sau mai departe, nu ar fi existat chitare, viorile, pianele sau naiul si muzica lor, batele de baseball sau oina, nici porțile la fotbal sau stâlpii de telegraf ce susțin firele ce-ti transporta semnalul digital de internet cu mesajele sau website-urile unde iti petreci timpul liber. Nu ar fi existat betele pentru mâncat chinezești, nici podurile, nici cărbunele pe care s-a bazat revoluția industriala. Ca tot veni vorba de cărbune, e ruda săraca a diamantului. Nu am fi avut pătuțuri pentru copii, nici sicrie pentru cei morți. 

Să vă gândiți ca nu se compara nimic cu o pădure foșnind, ca sunetul de lemn uscat trosnind sub pașii ce se aștern pe o cărare inundata de frunze ruginite, ca umbra unui pom pe vreme de arșița sau ploaie nu e nimic pe lume să poți spune ca e la fel. Asta doar dacă apuci să știi cum e senzația, nu să ți-o povestească cineva.

Cu drag, de verde si natura.