Atunci când rubrica de ”Hobby” al unui CV ar conține ”pasiunea de a ciopli lemn” și se referă la linguri de lemn, cred că fiecare om care l-ar citi ar fi cel puțin surprins. Nu ar trebui, cred că ar fi un rând relevant și ar arăta ceva ce reprezintă cu adevărat o pasiune, pentru că celelalte cu dansul, lectura, pace-n lume și să nu mai fie foamete, să nu moară copii și alte idealuri sunt fantasmagorice și nu spun absolut nimic despre persoana care a completat acea foaie.
Am primit un comment pe stejarmasiv.ro și l-am urmat, din partea celui care deține blogul dedicat pasiunii de a ciopli intitulat similar cu acest articol. Crețu Roxana este numele celei din spatele acestui demers și de aici începe o serie întreagă de nedumeriri. Mâna din fotografii care ține aceste linguri de lemn pare a fi bărbătească, scrisul e semnat feminin, profilul de G+ e tot feminin. Cine scrie și cine sculptează sunt una și aceeași persoană? Pare că da, deși mâna cu verighetă din fotografii nu sunt sigur ca e de damă. Că dacă ar fi, poate partenerul consort ar trebui să folosească întotdeauna cele mai alese cuvinte și gesturi de tandrețe și să nu o supere pe doamnă.
Lingurile de lemn sunt extrem de frumoase, tocmai prin imperfecțiunile impuse de materialul folosit și de încărcătura sufletească conferită de cel ce le meșterește. Din ceea ce scrie acolo vă puteți da și singuri seama. Eu am citit câteva articole și m-au uns la suflet. Românu-i frate cu codru, frunza-i pentru sunete, lemn pentru orice altceva.
Accesați blogul Roxanei și răsfoiți arhiva de imagini sau de articole in care prezinta cum face aceste linguri de lemn, sigur veți rămâne plăcut impresionați.
Intenționez să achiziționez și eu o lingură, cu condiția să fie de mâncat cu ea, nu de decor, poate când ajung prin zonă. Ultima dată, am fost anul trecut pe la Buzău.
Cu drag, de modă veche și de mâini pricepute.
8 comentarii Adaugă comentariu
cat de frumoase sunt! E nevoie de talent , pricepere si multa dragoste fata de lemn…pentru a putea realiza asa ceva…
Minunata. Multumesc.
Sunt superbe! Se vede cand romanul pune suflet la ceva. Imi puteti spune va rog cum as putea comanda si eu doua linguri pentru ciorba? V-as fi foarte recunoscatoare. Multumesc.
https://www.stejarmasiv.ro/linguri-din-lemn-cioplit-dintr-o-bucata/
In acest articol am dat link-ul catre blogul doamnei care le-a facut.
Ale mele sunt din lemn de maslin si m-au costat 10 euro bucata plus transportul, doamna locuieste in Italia, dar e romanca de-a noastra.
De salcam mai precis, si credeti-ma am alergat vreo cateva zile pana ce am gasit lemn de salcam. Era mult mai simplu cu maslinul… Ca aveam unul in curte 🙂
asa e … m-am incurcat eu.
Vă puteți imagina o mână mai bătrână, că să fie mai ușor de crezut că e de damă 😁. Nu mai știu dacă am zis ceva la vreme la care a apărut articolul, acum mulți ani. Am dat din greșeală peste el și vreau să mulțumesc acum pentru senzația plăcută pe care am avut-o recitind. Ce să fac, deocamdată nu am crescut prea mult până acum, și încă mă bucur ca un copil de o vorbă așa de drăguță 🙂.
Și încă niște detalii… Lingurile comandate erau din salcâm, am și eu una din acea serie, cu care încă amestec în pâine. … Acum am lăsat aproape tot ce am lucrat la un domn care vrea să facă un muzeu în Sighișoara (Mark Tudose se numește, și face și dumnealui niște linguri foarte interesante cu povești)
Și să nu uit de ce am scris comentariu…. mulțumesc frumos!🙂
Săru’mâinile dna Roxana, ma bucur ca v-ati amintit de aceasta experienta. Eu folosesc zi de zi aceste linguri, rar trece o zi sa nu ajunga pe mana cuiva din familie. Dupa atatia ani, in care credeam ca sunt din maslin … aflu ca sunt salcam. Nu se schimba aprecierea noastra, si va transmit si dvs la fel, din tot sufletul, numai ganduri bune si sanatate nesfarsita.
Si mâinile mele sunt mai bătrâne, au trecut 7 ani de atunci, a mai aparut un copil, o casa …