Una este să vorbești despre climă la televizor sau radio și alta e să o percepi direct. Cred că în realitate nu mai folosim simțurile și capacitatea proprie de observare pentru a analiza și conchide singuri ce se întâmplă.
Bancurile sunt în mintea mea de regulă moduri de a semnaliza puternic stări de fapt reale prin întâmplări fictive: 2 IT-iști la birou discută – Ai văzut cum ninge afară? – Nu, dă-mi și mie link-ul.
Mi-am dus băiatul la școala de schi, e înscris și participă din decembrie. Am oprit pe drum clima din mașină, că ne treceau transpirațiile. Săptămâna trecută erau +15 grade afară, la ora 16:15 min când l-am predat la autocar, îmbrăcat ca un cosmonaut, cu clăpari în picioare și first layer de merinos. Dacă n-aș vedea pozele de pe pârtia Roata de la Cavnic aș crede că ne păcălesc că merg pe zăpadă.
Azi – din cauza asta scriu acum – la știri arată că în București a nins, mașini acoperite cu zăpadă, imagini din Buzău cu mașini blocate în trafic. La noi, în Baia Mare e ca toamna sau primăvara târziu. Azi e ceva mai rece, doar 3 grade cu +. Băieții mei se tot roagă să ningă aici, să mergem la cabană, să facem focul în sobă, să lopătăm în fața scării.
Am căutat online informații despre climă și pare-se că doar la noi media TV sau radio are alte subiecte. Prin restul lumii sunt ceva mai preocupați.
Evenimentele importante legate de clima de anul trecut sunt:
Pakistanul a reușit în august 2017 să atingă 1 miliard de copaci plantați, parte dintr-un plan uriaș pus în aplicare ca să combată efectele schimbărilor climaterice și a încălzirii globale. la noi doar se simulează împăduririle, doar suntem una dintre puținele țări la care masa de lemn crește, conform ultimelor statistici, cu tot ce se fură.
Germania apare în unele topuri printre primele 10 țări afectate de încălzirea globală, deși lista e puțin diferită, în funcție de site-ul accesat.
Națiunile Unite recomandă 12 % ca minimul acceptabil de acoperire cu păduri a unei țări.
Irlanda ajunsese la începutul secolului 20 aproape defrișată complet, la 1 % din suprafața națională acoperită cu păduri, deși se spunea că o veveriță poate traversa toată țara fără să atingă pământul, pe vremea când avea 80 % acoperire cu copaci.
Mie mi se pare că am ratat trenul istoriei să facem și noi trecerea prin revoluția industrială odată cu ceilalți și să nu ne pese de climă, deci acolo, din 1850-1950 era minunat. Vă arăt mai jos câteva filmulețe la care am căscat ochii a mirare despre cum se punea problema cu lemnul și războiul, că în 100 aia de ani au încăput multe evenimente majore. Au fost 2 războaie, o Mare Recesiune, Unirea Principatelor Române, 3-4 regi, Școala Ardeleană, sunt doar câteva ce-mi vin în minte. Nu dezbat acum zisele lui Maniu la 10 ani de la Unire, când l-a întrebat pe Vaida Voevod – ”Oare bine am făcut noi ce-am făcut?”
Acum, în secolul 21, toată lumea percepe excesele de poluare de mai demult suprapuse cu o creștere a populație ( deci a clienților) accelerată ca fiind potențial amenințătoare la siguranța planetei. Acum se impun limitări, restricții, mai ales în Europa. Aici sunt țările care fac cel mai mult pentru reducerea poluării și e zona cea mai puțin afectată de viitoarele schimbări.
Uitați-vă la SUA sus și jos:
Oare ați văzut și România prin hărțile astea? Se poate spune doar că nu e cel mai rău. Nici nu facem prea multe pentru climă, nici nu ne va fi cel mai rău. Ukraina va câștiga alături de Suedia, Austria și Cehoslovacia. Aici condițiile naturale vor favoriza locuitorii țărilor respective.
Sunt extrem de dezamăgit de mersul general al societății, atât clasa politică cât și conștiință națională. Nu se întrevede de nicăieri un purtător de stindard, unul cu lanterna, care să arate drumul. Oamenii sunt orientați către propria ogradă, ceea ce e firesc când viitorul este nesigur. Cei care nu se tem de lipsa pâinii de mâine sunt puțini iar celor care huzuresc nu cred că le pasă. Chiar dacă suntem câteva zeci sau sute de mii de oameni cărora le pasă și s-ar alătura unui demers, sentimentul futilității comparativ cu milioanele ce votează fără conștiință, ne vor tăia aripile întotdeauna.
Așa că singura soluție până se coagulează ceva palpabil este să rezistăm fiecare pe insula lui.
Sau să plecăm …
Mai bine nu … să plece copiii.
