Da-ți play la piesa muzicală care a făcut celebră cobza în mintea noastră și în acest timp, citiți întregul articol. 🙂
”Să-mi cânți cobzar bătrân” este o romanță compusă de către compozitorul Eugen Seno Ionescu și interpretată de Ion Luican la origine. Nu se știe data apariției sale sau nimeni nu și-a dat osteneala să caute mai bine. Probabil a apărut în perioada interbelică și nu avem date pentru că au fost distruse în al doilea război mondial. Romanța aceasta a fost mult cântată ulterior și preluată de diferiți interpreți. Am citit că la cobză se cântă durerile românilor, vouă cum vi se pare?
S-ar putea să-ți placă și Naiul își cântă azi povestea pentru dumneavoastră
Știați că Tudor Gheorghe spune despre cobză că este un instrument muzical autohton? Datorită domniei sale, cobza este recunoscută și cunoscută de către cei mai tineri dintre noi. Pe vremuri, era foarte răspândită prin Muntenia, Oltenia, Bucovina sau Moldova, și o găsim pictată pe pereții unor mănăstiri sau biserici de prin secolul al XVI-lea. Wikipedia îmi scrie că a ajuns pe meleagurile noastre adusă de către țigani de prin zona Asiei, fiind adaptată în forma pe care o cunoaștem azi și inspirată din vechi instrumente muzicale de prin Siria sau Irak. O formă asemănătoare a cobzei se găsește și în Ungaria sau Moldova.
Cobza este formată dintr-o cutie cu rezonanță adâncă formată din mai multe doage din lemn de nuc și paltin. Partea din față este formată dintr-o scândurică de molid, iar gâtul lung este făcut din lemn tare. Are între 8 și 12 coarde și ne-a dat expresia ”răcit cobză!” (cum sunt eu acum 🙂 ). Din păcate, găsim mai mult referire la această expresie pe net decât la instument în sine, deși am găsit un magazin care le vinde online.
Eh, eu am recitit și ascultat melodia și-am ajuns la crâșma întunecată, o să-mi fac un ceai să treacă răceala acum!
Cu drag de romanțe!
