Am lipsit o vreme de la taste din cauza unui proiect interesant care a implicat amenajarea unei locații din mijlocului portului Bergen din Norvegia. Revin cu mai multe detalii, referitor la amenajarea în sine, acum doar aș vrea să vă arăt o sculptură impresionantă, de vreo 6-7 m, realizata dintr-un singur buștean, cu drujba de meșteri locali.
Norvegienii iubesc lemnul și asta se vede în ceea ce reprezintă istoria lor, construcțiile, tot ce îi înconjoară. În port, se lucra la o structură pe care ulterior am aflat că este un proiect al studenților de la arhitectură, un pod, sub formă de semicerc, integral din lemn, care să unească o deschidere peste apa de vreo 20 de m. Am vazut tineri cu vârsta în jurul a 20 de ani, prinși de febra meșteritului, care nu băgau de seamă că afară erau 5-6 grade și sufla un vânt necruțător. Sunt convins ca ei percep altfel rezultatul muncii lor, că învață să ne se teamă să se murdărească pe mâini și că efortul fizic este răsplătit de o satisfacție greu de descris celor ce se bucură de rezultate doar pe hârtie.
Oamenii din Bergen au o istorie și o prezintă și o prețuiesc. Este interzis să demolezi orice cladire veche, iar administrația locală se implică și finanțează întreținerea culturii și a istoriei. O parte a portului are clădiri vechi, cealaltă doar clădiri noi, fapt explicat de o explozie uriașă din timpul celui de-al doilea Război Mondial, când o barjă olandeză încărcată cu explozibil a explodat în port, ștergând practic jumătate din acesta de pe fața pământului. Au găsit ancora unei ambarcațiuni pe vârful muntelui apropiat, și nu e deloc aproape. Oamenii au reconstruit orașul, iar cei ce au călătorit și l-au văzut înțeleg și sper că aprobă aprecierea mea.
Dacă ajungeți în Bergen, în centrul cheiului găsiți Zachariasbrygen, un local cu 3 nivele. În dreapta lui e zona de case vechi, din lemn, cu 2 sau 3 etaje, pe stânga sunt construcțiile noi, din cărămidă sau beton. Pe la mijlocul șirului de case vechi este un portic prin care dacă intrați, veți pătrunde în mijlocul caselor de lemn, ca printr-o poartă magică ce vă transportă în trecut. Pentru noi, din Maramureș pare cumva familial, e lemnul vechi al pereților caselor, scări de lemn, obloane și uși cu balamale de metal ruginit. Acolo am găsit creatura marină, lângă o fântână de piatră, foarte veche.
Imaginile sunt facute cu un HTC One SV, poate trebuie upgradat pentru instantanee de acest fel.
Cu drag, de călătorii.
2 comentarii Adaugă comentariu
Bine ai revenit Calin, si multumim pentru frumoasa relatare!
Sper sa urmeze si altele, inclusiv cu proiectul la care ai contribuit. Ma bucur ca am mai adaugat ceva, undeva, noi, romanii.
Virgil
Revin, promit, am multe idei de articole, unele pregatite deja.
Urmeaza si seria de articole ale tale despre gazebo si voi introduce un nou autor, Virgil.