Întâmplător sau nu, citeam ieri seară într-o carte despre cum au aparut poveștile cu autor necunoscut. Sunt acele povești de demult, basme, care au cules în ele înțelepciunea de veacuri a popoarelor. Unele teme se regăsesc în cultura populară a mai multor popoare, semn că suntem mai asemănători decât am crede.

Am primit pe email o imagine care are o istorie tare duioasă. Într-o pădure din Polonia, există niște scaune roșii despre care se spune că au fost așezate acolo pentru participanții la o nuntă. Nunta ar fi trebuit să aibă loc în 1939, dar a fost întreruptă de invazia germană, iar lumea a plecat și scaunele au rămas. Printre ele, în timp, au crescut niște copaci. În fiecare an, cineva vopsește scaunele în roșu.

Doar că nu e adevărat… Instalația aparține artistului și sculptorului francez Patrick Demazeau și se află în Belgia pe un drum care leagă două localități. Creația a apărut în pădure prin 2001. Artistul francez este cunoscut pentru astfel de lucrări, prin care adună obiecte de mobilier și copacii împreună. Copacii își petrec viața stând pe loc, iar scaunele apar pentru a oferi trecătorilor un loc de odihnă. Sau copacilor un partener de șezut.

S-ar putea să vă inspire: Scaune cu spatar tip scara – model si soluții de amenajare

Un alt artist, american de data asta, a gândit o instalație similară. El a ales să urce scaune în copaci, simbolizând astfel întoarcerea lor la origini. Scaunele au fost culese de la gunoi, duse în atelierul lui Tom Shields, care le-a curățat, restaurat și urcat în copacii din pădurea Muzeului de Artă din Carolina de Nord. Pădurea de copaci explorează ciclul de viață al lemnului. În timp, scaunele vor ajunge într-un stadiu de putrezire, care va face ca bucăți din scaune să cadă pe pământ și să hrănească solul și copacii.

Sigur, nu toată lumea a fost de acord cu o astfel de instalație, văzând-o un fel de distrugere sau bătaie de joc a copaciilor. Eu m-am gândit să vă arăt această lucrare să nu dați peste o vreme de 9gag de ceva poveste din seria science fiction legat de ele.

Mă întorc către final spre povestitor. Oare ce au în minte oamenii care inventează astfel de povești? Să viralizeze o știre falsă? Stau cu punga de popcorn în spatele tastaturii și se distrază pe seama naivității noastre? Eu o văd până la urmă și ca o lipsă de respect față de un artist, față de munca lui. Dacă aveți o idee despre cum au aparut poveștiile false, dați-ne de știre. Să ne luminăm și noi.