Dacă-aș fi un arhitect sau un constructor de case din lemn …

Nu-s nici arhitect, nici constructor de case din lemn, însă îmi place să cred că inginerul din mine, cu 20 de ani de experiență în vânzări are revelații. Nu înțeleg cum de alții nu înteleg cum se fac afacerile corect și de succes.

M-am întâlnit cu aceste două imagini și musai-neapărat a trebuit să scriu acest articol.

Dacă aș fi un arhitect sau un constructor de case din lemn,

… având în vedere că am avut o cabana pe malul unui lac cu nuferi la ponton, aș construi căsuța din imagine doar ca să reprezint ce valorez ca om, viziune și potențial. Mi-aș chema clienții să discutăm despre proiectul lor acolo, în această construcție. Nu se poate numi cabană pe malul lacului, este mai mult și totodată mai puțin. Reprezintă o expresie de frumos, de design și forme atipice, îndrăzneală, viziune, personalitate. Nu este locuibilă, în sensul adevărat, ci un spațiu reprezentativ. Aici ai putea creea, imagina, explora direcții noi, detașat de urban.

Arată-mi-l pe acela care îți mai pune la îndoială priceperea când îl primești așa. Dacă te-ai străduit să ridici acest spațiu e clar că arăți că poți multe. E clar că ștacheta e sus, că ai pretenții de la tine și de la interlocutorul tău.

Am fost în mai multe birouri de arhitect, apartamente de bloc sau clădiri din oraș, unde printre plottere și rafturi cu dosare discuți despre visul tău, căutând în privirea celui căruia îi spui cuvinte înțelegerea cu speranță că va vedea încă nedesenat la fel ca tine. Speri ca potențial client, că omul, arhitectul, va performa ca imaginație și lipsa încorsetărilor de tipare conformiste cu tine. Vrei să faci ceva, vrei să fie frumos, deosebit, nu neapărat scump, ci corect ca spațiu, forme, culori, utilitate.

Când ai ocazia să intri într-un spațiu ca cel din imagine, ȘTII SIGUR că omul privește spre stele și poate extinde proiectul tău în orice direcție te poartă imaginația.

Dacă aș fi nu arhitect, ci constructor de case din lemn, aș alege să am un astfel de birou, pentru că l-aș construi astfel încât să se vadă priceperea și să pot arăta pe viu cum am gândit o soluție, o îmbinare, o grindă lamelară. Aș putea presupune din start că cel care vine la mine pentru o soluție înțelege că suntem deschiși să facem realizabil tot ce poate cere.

În România sunt oameni cu spirit liber, însă se pierd de multe ori prin mulțime. Știi vorba ”Lume multă … oameni puțini …” Da, e lume multă, se merge cu valul, pe direcții ne-alese, ci impuse de un puhoi ce curge pe același făgaș, și duce cu el tot ce îi iese în cale.

De multe ori îndrăznesc să sper că sclipirile spiritelor pe care le întâlnesc în drumul meu nu vor pieri, că am șansa să întâlnesc oameni frumoși pentru că și eu scânteiez și ne vedem, ne atragem, ne conectăm ușor. Păstrez aproape și investesc multă energie să țin legătura cu aceia care nu-s din pleavă, care caută să scoată capul și să afirme cu tărie ce cred și pot să facă. Sunt încredințat că suntem tot mai mulți, că într-un final vom deveni majoritari și vom reuși să schimbăm în bine ceea ce cred că este potențialul acestei nații.

Nu-s patriot, nu umblu cu tricolorul la vedere,

… însă îl am în suflet și aceste imbolduri le am mai ales când văd catalogări nedrepte, la grămadă.

Aveam 19 ani când am intrat în camera unui student francez ce tremura la gândul că va găzdui 3 săptămâni un român, în Paris. Nu s-a așteptat să vadă în ’97 un băiat de unu nouăzeci, cu păr blond și ochi albaștri, credea că toți românii sunt bruneți și spun cu mâna întinsă – ”S’il vous plait … merci …” Dupa 4 ore, a scos lacătul de la dulap, și-a luat bagajul și mi-a urat ședere plăcută, a plecat la prietena lui și mi-a spus că e liniștit, pot folosi singur camera lui, frigiderul și că nu e normal să dorm pe jos, pe saltea, ci să folosesc patul lui.

Daca-aș fi un arhitect sau un constructor de case în România lui 2021 aș căuta să demolez preconcepte greșite, să insuflu curaj și îndrăzneala de a face mai bine și corect construcțiile din lemn în patria celui care-i frate cu codru. E atât de mult potențial în această țară și nu trebuie decât să vrem, fiecare dintre noi, să facem mai bine ceea ce ne pricepem. Să nu așteptăm să primim, să ne străduim să oferim valoare. banii nu-s un deziderat, un scop, ci o anexă care vine odată cu valoarea.

Resursa valoroasa – Ghid de arhitectura OAR pentru zonele rurale ale României – Maramures

Dar nu-s …

… însă nu-i bai, sunt Călin, de la StejarMasiv.ro și cred că deja, după 9 ani, pot face multe și de aici.

Vă mulțumesc sincer, celor care ne citiți și ne transmiteți aprecierea voastră!