Când scriu un articol despre o firmă numele omului care face rotițele să se învârtă este mai important decât numele firmei, așa că rețineți acest nume – Dan Pruteanu.
Pentru înțelegerea completă a întregii povești, bazată doar pe fapte reale, trebuie să încep cu protagoniștii și entitățile pe care le reprezintă:
Dan Pruteanu – Wood IQ – utilaje pentru lemn și CNC-uri – Comănești, Bacău
Dan Gurka – KinderHaus și Brauch – mobilier Montessori pentru copii și piese personalizate – Baia Mare, Maramureș
Lacramioara Diaconu și surorile – întâi Guxt și de acum înainte Noeme – restaurant casual refined dining – Anton Pann 29, București
Apar în povestea asta și doi bloggeri, Răzvan Exarhu și subsemnatul prin conjunctura evenimentelor.
Wood IQ este numele cu terminația SRL și brandul sub care Dan Pruteanu vinde utilaje pentru lemn și CNC-uri de câțiva ani încoace. Daca însă sunteți în industrie și ați vizitat orașul Comănești din județul Bacău acum mai bine de 5 ani l-ați întâlnit cu siguranță lucrând la o altă firmă. Acum se exprimă mai liber, funcționează independent, neîncorsetat de limitele unui structuri pe care nu o controlează și oferă către oameni soluții foarte personalizate pentru ceea ce au nevoie ca să scoată din lemn esența frumoasă sub forme estetice dintre cele mai variate.
Merge la aproape fiecare livrare, răspunde la solicitări și oferă sprijin chiar și celor ce (încă) nu îi sunt clienți.
V-am povestit cum l-am cunoscut, oprindu-mă lângă un T-Rex de lângă standul Wood IQ din Bife-Sim, acum câțiva ani – Bife Sim 2018 – povestea pentru cei care nu au fost acolo. Deși avea treabă și prezența la târg prețuiește mulți euro/minut a avut bunăvoința să stea de vorbă cu mine o vreme lungă. Am întâlnit un expozant și mi-am luat rămas bun de la un prieten. De atunci încoace ne-am văzut de multe ori și am vorbit de și mai multe ori.
Au fost publicate articole relevante pentru cei care lucrează cu lemnul și care sunt concomitent interesați de ridicarea producției prin utilizarea CNC-urilor. Lista acestor articole o găsiți la sfârțitul scrierii de față. Am ajuns să cunosc oameni faini prin Dan Pruteanu, chiar concitadini de-ai mei, din Baia Mare, cu care altfel nu aș fi ajuns să mă întâlnesc.
Povestea de azi se țese în jurul lui și este rezultatul interacțiunilor dintre oameni, care mă fascinează când urmăresc unde ajunge reflexia unei unde de gând bun emise de un om, odată, fără a putea visa ce influență va avea.
Dan Gurka este cel care pune în mișcare brandurile KinderHaus și Brauch, destinate copiilor și mobilierului personalizat. Odată, cu mai bine de 2 ani în urmă l-a sunat pe tizul lui, Dan Pruteanu, căutând informații despre un CNC, fără să fi deținut o astfel de mașină. Faptul că a primit răspunsurile de care avea nevoie l-a determinat să aleagă Wood IQ ca furnizor de soluții pentru CNC-ul achiziționat un an mai târziu, prin fonduri europene.
Dan Pruteanu mi-a vorbit în 2019 de livrarea acestui CNC și mi-a dat datele de contact către omul din orașul meu, urmând să ne întâlnim la o discuție pe teme comune, legate de lemn. Am ajuns să leg o nouă și frumoasă prietenie cu băimăreanul meu, recomandat de un băcăuan.
Sunt de-a dreptul încântat să întâlnesc oameni vii, neînregimentați la un job static, care le omoară creativitatea, oameni cu care poți creea plus valoare, cu care orice discuție duce la o idei și avans, la proiecte comune, din necesitatea firească de a păstra apropiată legătura cu o persoană valoroasă.
Într-un plan paralel am livrat scaune model Sandy și o masă rotundă model Britain restaurantului Noeme, recent inaugurat la București. Am aflat cu uimire că cele 3 surori Lăcrămioara, Carmen și Alice care dețin și pun pe roate această locație sunt pe locul 1 în locațiile preferate de gurmanzi din București, după o perioadă de experiență sub numele Bistro Guxt.
Ca să fie completă experiența interacțiunii cu Noeme am primit și o invitație la inaugurarea restaurantului, căreia am putut să-i dau curs într-o conjunctură norocoasă. Aveam drum la București exact în data deschiderii oficiale.
Evenimentul la care am participat a fost ceva total diferit și special, cu o experiență gastronomică aparte, între oameni extrem de pasionați de ceea ce fac. Am ascultat reprezentanții unor crame descriind licorile și chefii din bucătărie rostind cuvinte pentru toate simțurile. Gusturile și mirosurile dar și văzul ne-au fost încântate cu preparate neaoș românești ca proveniență a ingredientelor, însă cu forme surprinzătoare. Am aflat că masa Britain achiziționată de la noi este Chef Table, piesa centrală a amenajării și la loc de cinste în evenimentele organizate aici.
Întreaga seară am gândit și-am jubilat la bucuria nedisimulată a unor oameni pasionați de ceea ce fac. Am replicat unui domn de la Villa Vinea de la Târnăveni cu remarca că taninul de stejar cel mai important este în vin dar și în lemnul ce susține paharele cu licoare. Deh, fiecare cu taninul lui.
Oameni faini, adunați din toată România, mici producători, nestemate nedescoperite și scântei de speranță pentru neamul ăsta. Tot ce a fost acolo vizibil, ca firme, au însemnat de fapt oameni, ideea de la care am pornit să scriu azi. Și vinul, și mâncarea, și locația, și mobila, toate au ajuns la un loc pentru că 3 femei de ispravă au dorit asta. Este uimitor câte se pot întâmpla când intenția se materializează și când protagoniștii fac asta din convingere, cu pasiune.
Imagini de la eveniment, primite prin bunăvoința gazdelor cu invitații, preparatele și echipa:
Baza solidă a determinării și perseverenței celor 3 doamne am aflat că provine de la părinți, sculptori în lemn ale căror lucrări, în tei, le-am văzut pe pereții restaurantului Noeme. Exact … imaginea de mai jos, care explică motivele de pe invitație:
Și acum apare legătura dintre cei doi Dan, Dan Pruteanu și Dan Gurka cu Noeme sub forma obiectului din imaginea de mai jos:
Cu doar 2 zile înainte să pornesc la drum spre București am cerut informații despre evenimentul de inaugurare și am aflat că este un Cocktail Party cu canapes asortate cu 5 tipuri de vin și bere. A trebuit să mă informez despre acești termeni care drept să vă spun nu ni-s familiari la Baia Mare. Am și scris un articol inspirat de cunoștințele noi dobândite –Platou din lemn – canapés pe lemn – suporturi de pahare sau căni , însă nu mă puteam rezuma doar la atât.
Cu ajutorul CNC-ului livrat de Dan Pruteanu și mânuit cu dexteritate de Dan Gurka am ajuns în 2 zile să producem o miniserie de tavițe pentru servit mini-sandvich-uri și care susțin de asemenea și paharele de vin, să aibă omul mâna liberă să socializeze și să fraternizeze cu cei cu care se întâlnește la eveniment. Acum cu coronavirusul ăsta nu mai dăm mâna, dar poate e nevoie să ne ajustăm măștile de protecție.
Procesul de producție a fost foarte din scurt, cu ajustări pe viu și reglaje din mers, însă a fost prima dată când i-am dat dreptate lui Dan Pruteanu, din vorbele căruia am aflat că e fantastic de ușor să utilizezi un astfel de utilaj inteligent.
Cu pași mici, empirici, am setat CNC-ul model 2030 PRO ATC+4 pe care il folosește KinderHaus la producția curentă să decupeze din frasin cele 8 tăvițe oferite în dar restaurantului NOEME. N-am avut în gând să schimb parcursul evenimentului, ar fi trebuit mult mai multe, pentru cei mai bine de 100 de invitați prezenți acolo în 19 martie 2020. Știu însă că au fost apreciate și vor fi (sper) folosite în viitor, la alte evenimente.
N-am finisat cu nimic lemnul, pentru că am vrut să fie vizibilă fibra, dar se poate aplica un ulei de măsline înainte de prima utilizare, cu condiția de a fi lăsat un răstimp de măcar 24 de ore ca să se impregneze bine. Uleiul de tung este încă o opțiune, dar timpul scurt nu mi-a permis să fac procedeul corect, cu șlefuire între straturile succesive.
Cred că Dan Pruteanu nu-și închipuie măcar unde ajung produsele fabricate cu utilajele livrate de el. Poate va lua masa la Noeme și va ține în mână o astfel de tăviță.
Gândul că firul acesta al interacțiunii dintre oameni, a urmărilor nebănuite derivate din propriile acțiuni mi se pare uluitor unde poate duce. Mi-a spus că deja a livrat în peste 300 de locații utilaje și circa 100 au astfel de CNC-uri. Oamenii aceia produc ceva cu ele, imaginația celor ce iubesc lemnul și poate nu-s tâmplari experimentați poate lua forme dacă abilitățile informatice le sunt mai la îndemână.
Îl priveam pe Dan Gurka cum schimbă proiectul și cum jonglează cu capacitățile CNC-ului în timp ce îmi spunea că nu este un om prea îndemânatic, nu are o structură tehnică pe care să se bazeze și zâmbeam. Cu încântare, desigur, la gândul bătrânilor meșteri care ar da din cap, tăgăduind puterea unui om de a prelucra lemnul fără să fi transpirat o vreme lungă în ucenicie cu dalta și ciocanul. Fără așchii sub piele unii cred că nu te poți apropia de o scândură. La Kinderhaus a fost altfel. Cu un circular s-a tivit scândura, apoi a fost trecută printr-o mașină de grosime și de două ori prin calibrator. La final s-a fixat direct pe masa CNC-ului și de aici informatica a preluat totul. Fără așchii în deget.
Cred că sunt muguri ca generația de antreprenori care pune în mișcare economia acestei țări să erupă și să ducă la o schimbare perceptibilă. Sunt povești separate pe care am avut bucuria să le trăiesc pe viu și pe care vi le împărtășesc sperând să genereze intenție. Se poate, sunt oameni faini care pot contribui la succesul vostru și odată pornit la drum, orice antreprenor va avea pe lângă greutăți de sistem, financiare sau logistică și șansa de a întâlni alți români, care să-l ajute, să-l propulseze de-a dreptul pe calea reușitei.
Gândul meu de încheiere este simplu : sunt un om norocos, înconjurat de oameni incredibil de faini.
Să aveți parte de o zi nebănuit de frumoasă!
3 comentarii Adaugă comentariu
Sunt de apreciat articolele pe care le semnezi si…m-am gandit, ca orice om, sau orice roman, sa-ncerc a profita si eu daca reusesc, de pe urma experientei pe care-o detii si a relatiilor multiplke de prietenie detinute cu atat de multi profesionisti !
Sa-ti explic, pe scurt, povestea mea :
Am inceput, cu putin inainte de pandemie, pe fonduri, dotarea cu niste utilaje pentru un atelier de tamplarie si lacatuserie ! Intentia-mi este de a deveni producator oficial de …jucarii din lemn, cu preponderenta logice, dar nu neaparat ! Nu-s profesionist in prelucrarea lemnului (nici nu stiu toate formele de lemn folosite in tara noastra, fiindca n-am prea multe tipuri prelucrate…brad, pin, frasin, stejar si tei !), si nici nu cunosc prin Craiova meseriasi in adevaratul sens al cuvantului _ chiar asa, in lista ta, exista si craioveni, sau de prin apropiere, care ar putea sa ma-nvete si cu care sa-mi faci cunostinta…?
Trec la problema-mi actuala : Fac o jucarie logica acum, pe care o cunosti, sigur, numita „Turnul cu inele”, adoptata dupa „Turnul din Hanoi”, de origine japoneza. Are 7 inele, de marimi diferite, asezate pe 3 baghete verticale, si pe care, se pot muta, indeplinind niste conditii, solicitand mintea pentru asta. Mai pe scurt, problema-mi majora este ca nu stiu cum sa vopsesc aceste discuri fara ca sa ramana semne pe discurile de lemn (cu diametre de la 22 mm, pana la 68 mm, groase de 7 mm si cu un orificiu de 8 mm in centru) de la mana, de la scurgerea vopselei sau a suporturilor lor (unde nici pe acestea nu le am in vreun model adecvat).
Ce zici, ai putea sa ma-ndrumi….sau sa-mi recomanzi pe cineva care mi-ar putea fi mentor in domeniu…?
Sper sa-mi fie de bun augur acest apel… ! Si…scuze pentru deranj !
Ionel Cinca, Craiova !
Sar peste capitole parcurse, merg la problema
Salut, Multe subiecte in mesaj, insa in zona Craiovei cu greu am ajuns, daramite sa cunosc pe cineva. Preferabil ar fi sa fi lucrat inainte alaturi de cineva priceput, de unde sa furi/inveti meserie.
Daca ar fi dupa mine as apela la uleiuri pentru finisaj, se aplica usor cu carpa si pot fi colorate in masa. Iei ulei incolor si cu pigment acrilic scoti culoarea dorita. Asa nu curge, plus ca e si mai natural.
Succes!
Salut Ionut si Calin,
Cea mai simpla metoda pentru a lasa la uscat fara „semne”, e sa infigi niste cuie/holzsuruburi de 20 mm (de ex) intr-un placaj (orice, PAL, MDF, chiar si plastic, ce gasesti mai ieftin) de 10 mm si apoi o pui cu vârful suruburilor in sus. Ele ies 10 mm din placaj si sustin piesa pe care o ai de vopsit/uscat, cu un contact minim cu ea (doar vârfurile cuielor/holzsuruburilor). Ideal ar fi sa pui câte 3 cuie pentru fiecare disc (nu 4 sau mai multe). Altfel, metoda clasica cu piramide din lemn, cu vârful cât mai ascutit.