DECORATIUNI DIN LEMN PENTRU CRACIUN – BRADUTI DIN COAJA DE COPAC
Dupa ce mai ieri v-am relatat despre confectionarea capritelor, sa continuam povestirea noastra cu un nou proiect de mica decoratiune din lemn pentru Craciun, mai exact pentru sarbatorile de iarna: braduti din coaja de copac.
Povestea a inceput nu demult, in acest an. In primavara, adusesem de la parintii mei, din Mehedinti, trei “caraveie”, adica trei bucati de trunchi de lemn: unul de salcam, unul de par salbatic si altul de frasin. Fiecare avea cam un metru si jumatate lungime si 20-25 cm diametru, cat sa incapa in portbagajul masinii fara sa ma incomodeze. Nu ma intrebati ce aveam de gand sa fac cu ele pentru ca nici eu nu stiam. Oricum, astfel de lemne sunt pretioase la casa omului, mai ales esenta de par salbatic, mai greu de gasit.
Fac o paranteza: parul salbatic l-am taiat din spatele gradinii, dintr-un “ogas” (ravena), pentru ca oricum statea sa cada din cauza erodarii malului.
Tot ce stiam era ca voi transforma cele trei runchiuri de copac in scanduri, asa ca in toamna acestui an le-am dus la un bun prieten, la gater. Om cinstit, asa cum sunt marea majoritate a prahovenilor din satele de pe valea Doftanei, acesta mi-a dat nu numai scandurile, dar si prima si ultima taietura de la gater, adica coaja, cu o mica portiune de lemn sub ea, asa cum o prinsese panza gaterului pentru a forma scandurile ce urmaua a fi taiate. De regula, aceste scanduri cu coaja (de fapt mai mult coaja decat scanduri) se pun pe foc, mai bine zis se aprinde focul cu ele, in lipsa aschiutelor de brad sau a cojii de mesteacan.
Am adus scandurile acasa, le-am “chichit” (aranjat) frumos la scuteala si am pus deoparte scandurile cu coaja, cu gandul de a le taia pentru foc. Aici a intervenit insa dilema pe care o are orice iubitor al lemnului: e placuta caldura sobei intr-o seara de iarna, e gustoasa friptura la gratar sau painea facuta cu foc de lemne la cuptor, dar ne doare sufletul pentru orice bucatica de lemn care se transforma in cenusa!
Aici mai fac o paranteza: pai daca ne doare sufletul sa punem lemne pe foc ca sa ne incalzim, stiind ca orice bucatica se poate transforma in ceva mai frumos si mai durabil decat energie calorica, cum sa nu ne doara si mai rau sufletul cand guvernantii nostri permit exportul de busteni?
Asa ca, stand eu (vorba lui Creanga) si uitandu-ma cu parere de rau la scandurile care urmau sa ia calea focului si inspirat de coaja incretita a lemnului de salcam, mi-a venit ideea sa fac din ele niste braduti. Gandul mi-a fugit mai departe: vor fi niste braduti rustici, fireste, dar nu le-ar sta bine impreuna cu capritele cu fundita, la fel de rustice si ele? Nu vor forma impreuna un “display”, un ansamblu decorativ interesant pentru sarbatorile de iarna?
Increzator la acest gand si bucuros ca gasisem o salvare pentru scandurile cu coaja, am si facut doua sabloane din carton, dupa care sa tai viitorii braduti. Cand m-am apucat insa de lucru, mi-am dat seama ca este total inutil sa folosesc sabloane: in padure, niciun copac, fie el si brad, nu e identic unul cu celalalt.
Va las pe d-voastra sa apreciati ce a iesit, iar pentru cei care ar dori sa faca asa ceva precizez ca taieturile sunt facute la banzic cu panza subtire, iar la unghiurile foarte stranse cu traforajul electric (merge si unul manual).
Nu vreau insa sa inchei fara a mai face doua precizari:
- Pentru mine, nu numai lemnul, dar si limba romana este o comoara, iar regionalismele ii confera diversitate si frumusete. De aceea am folosit in text unele regionalisme oltenesti.
- Am pomenit in text despre cenusa, si scriind acest cuvant mi-am amintit de lesie. Stiti ce este lesia? Poate voi scrie ceva despre ea. Asta pentru a vedea ca lemnul, ars si transformat in cenusa, ne este inca de folos. Chiar si dupa moarte!
De dragul sarbatorilor de iarna!
Articolul anterior – DECORATIUNI DIN LEMN PENTRU CRACIUN – CAPRITA
Virgil G.
Decembrie 2014
4 comentarii Adaugă comentariu
Leșia este făcuta din cenușa și apă, așa e Virgil? Se folosea pentru spălatul rufelor, sau pentru vopsit capetele lemnelor proaspăt tăiate, ca să pară vechi …
Da,in mare asa e, mai sunt unele detalii. Voi reveni pe aceasta tema.
„… dar ne doare sufletul pentru orice bucatica de lemn care se transforma in cenusa!” – parca ma aud pe mine ! Ar trebui sa vedeti cat ma codesc pana tai bustenii pentru soba din casa … Ai surprins foarte bine starea de spirit a iubitorului de lemn.
Ma bucur, Ovidiu, sa aud ca sunt si oameni ca tine. Ei, de fapt, au mai multe calitati decat atasamentul pentru o banala spartura de lemn.