A devenit o obsesie, însă nu una obsesivă, ca atunci când mă întâlnesc cu ceva frumos, de suflet și din suflet, să fotografiez și să împărtășesc celor care citesc rândurile scrise aici.
Casa Iurca de Calinesti
Dacă aveți treabă la Sighetu Marmației, în Maramureș și vă cuprinde o foame de lup vă recomand să trageți la Casa Iurca de Calinești. Îi găsiți ușor, pe telefonul mobil, cu datele mobile activate, căutând pe Google Navigation. Nu adresa este importantă ci faptul că odată ajunși acolo vă va întâmpina lemn sculptat și lemn natural în tot ce reprezintă amenajarea interioară a acestui restaurant. Sâmbătă am prin o vreme minunată și împreună cu Adriana am luat masa în curtea interioară. Am stat la masă făcută din brad, scorojită de utilizare și vreme, pe scaune din bușteni crăpați în patru, înconjurați de un decor neaoș maramureșenesc. Fac reclamă gratuită, încântat de ceea ce am găsit acolo, după mai mulți ani de la prima vizită. Am mâncat când am mers la schi la Bukovel, în Ukraina, în 2012, iar acum după 4 ani, locul și-a păstrat farmecul, funcționarea și o bucătărie absolut excepțională.
Am comandat ciorbă de burtă, două porții și o porție de Tigaia Drumețului, pe care am împărțit-o. Am plecat de acolo cu mers legănat, cu foamea ostoită deja după primul fel de mâncare și cu mare mirare după ce am văzut nota de plată. Nu ni s-a taxat nici ardeiul iute, nici pâinea de casă, nici smântâna, ceea ce e foarte neobișnuit. Am plătit fix 2x ciorba de burtă și 1 x Tigaia Drumețului. Mâncare absolut delicioasă, revenim cu siguranță cu prima ocazie. Ne-a uns la suflet tot ce am găsit acolo, o locație de top pentru toți cei care vizitează Maramureșul istoric, alături de Păstrăvăria Alex, de pe Gutin. Când scriu din suflet, mă gândesc la acele sentimente generate dintr-o burtă plină și papile gustative încântate.
Românul când îi este foame, ori doarme, ori cântă, ori merge să mănânce. Eu am decis oprirea după numărul de kilometri și lipsa deviațiilor de la drumul principal și mă bucur de alegere.
Galeria de imagini personală am fotografiat doar ce m-a interesat, pentru imagini detaliate am inclus mai sus link-ul către ei. Poarta e cea care mi-a re-amintit soluția pe care doresc să o aplic la livada din Baia Sprie, cu prinderea in diagonală care rigidizează și susține tot cadrul.
Îi laud din suflet, ca tot ceea ce ridică Maramureșul la rangul de locație turistică autentică. Alături de Mocanița de la Vișeu și Lacul Albastru din Baia Sprie întregesc o panoplie consacrată care cuprinde Mănăstirea de la Bârsana și Cimitirul Vesel din Săpânța. Tot drumul prin Maramureș veți vedea porți de lemn maramuresene, case din lemn și biserici din lemn. Majoritatea din stejar masiv, așa că nu e coincidență de ce citiți despre acestea pe www.stejarmasiv.ro
Am fo’ ș-om fi !
