Nostalgie în imagini vechi, alb negru. Nu-s nici mai buni nici mai răi, nici mai vechi nici mai noi. Sunt satele românești, autentice, încremenite, foarte puțin înnoite. De aici ne tragem toți, cred că ne retragem la obârșii în curând.
Și vechi și autentic. O realitate tristă parcă, ce apare din truda pământului. Dar eu nu o văd trista, o văd obosită, nemultumită de reușita din viață, după atâta muncă. Turismul de azi pare să ofere o șansă ruralului autentic, tot mai mulți oameni, mai ales cei născuți și crescuți pe asfalt, își caută originile și se bucură de simplitate. În același timp realizăm că lipsa statutului de tară dezvoltată aduce cu sine beneficii în acești ani, viață simplă, autoconsum, sănătate prin mișcare și alimentație naturală, din surse cunoscute.
Cu drag, de vremuri vechi și noi.
5 comentarii Adaugă comentariu
vreau sa stiu preturile
Buna ziua. Nu stiu daca a mai observat cineva, în prima poza, acel om care sta jos cu toiagul în mana. Dacă măriți poza chiar sub numărul de pe poarta cam pe la jumatate veți vedea un chip feminin al unei doamne tunsa cu breton. Am reușit sa măresc poza si sa scot în evidenta acel chip.
Dispar si ultimii Morometi si ramanem noi niste natafleti, cu toate tarele de rigoare.
Este trist ca nu se discerne adevarul!
comentariu de jeanie… nu mai sant romani pe care Ii doara.