Ieri a fost furtuna in Baia Mare. Doar cât am intrat la un magazin să fac aprovizionarea și la ieșire a trebuit să așteptăm vreo 20 de minute să se mai potolească ploaia. Parcarea era plină de crengi și frunze însă nu anunța deloc ceea ce se întâmplase în oraș. Pentru că a trebuit să traversăm tot orașul cu mașina la 20 de minute de la încetarea prăpădului am văzut distrugerile din calea noastră la cald, înainte ca cineva să apuce să strângă din obiectele aruncate de furtună.
Copaci rupți, căzuți pe stradă, panouri cu reclame și umbrele în poziții nefirești și la distanță mare de poziția inițială. Salcia cea mare din fața magazinului Maramureș a fost cea mai mare surpriză, având în vedere dimensiunile copacului pe care toți băimărenii îl știu acolo de o viață. Acoperișul stației de benzină de pe Ciocanului a fost cea mai mare distrugere întâlnită după copacii dezrădăcinați de pe malul Săsarului. Pe scurt am notat acoperișuri sparte sau luate de vânt și copaci rupți sau dezrădăcinați în cea mai mare parte. Sigur că pagubele sunt importante și valorile ce vor trebui plătite pentru aducerea la starea inițială a lucrurilor vor fi însemnate.
Însă, fără a avea pretenția că am soluții pentru probleme edilitare m-aș bucura să aflu că în urma îndepărtării crengilor rupte și a copacilor trântiți la pământ, această imensă masă lemnoasă va căpăta o întrebuințare care să compenseze într-o anumită măsură memoria unuor clipe descrise doar ca distrugere. Eu am văzut doar lemn, muuult lemn, de diverse specii. Nu au scăpat nici castani decorativi, nici arborii de catalpă, mesteceni, sălcii sau tuia.
Avem un oras cu 74 % din suprafață acoperită de pădure, iar pentru cei care se miră la acest procent le aduc aminte că tabla dinspre Igniș cu sfârșitul suprafeței orașului este tocmai la Valea Neagră, din coada Barajului Firiza.
Lemnul acesta ar trebui recuperat și îndepărtat din tot orașul, tocat și făcut bricheți, un combustibil minunat pentru centrale care pot folosi astfel de combustibil și care ar trebui să echipeze instituții aflate în subordinea primăriei. Scoli, grădinițe, creșe, spitale … sunt foarte multe direcții unde ar putea fi utilă procesarea lemnului din această imensă suprafață a orașului. Sunt și fără nici o furtuna in Baia Mare, suficienți arbori degradați sau căzuți natural care s-ar putea să constituie materia primă pentru o astfel de întrebuințare.
Oare îi trece cuiva prin minte să eficientizeze costurile acestea? Am scris anterior despre tocătoare de crengi urbane, de puteri și dimensiuni mari și nu mă pot opri sau abține să nu mă gândesc la asta de fiecare dată când văd lemn irosit.
Nu vreau sa critic autoritățile, am văzut oameni de la SPAU straduindu-se să strângă ceva, copaci imprejmuiți cu semne de avertizare dar am văzut și pensionari, cetățeni ai acestei urbe cu securea în mână, degajând locurile de trecere de pe trotuare sau parcări. Nu am văzut tineri, ceea ce e regretabil. Spiritul civic cred că apare doar la momentul când este afectat omul, nu când trebuie pus mâna pentru binele colectiv. La mine pe strada sunt doar bucați de eternit pe stradă și scrâșnesc sub roțile mașinilor când acestea trec.
Mă bucur că nu avem victime în oraș, până la urmă pagubele materiale se vor îndrepta, însă continui retoric să mă întreb ce se întâmplă cu tot acest lemn. Sper să nu furnizeze celor înstăriți și cu putere soluții ieftine pentru seminee de marmură, dar nu sunt naiv să fiu foarte optimist.
Cu drag, de Baia Mare.
