Nu l-am întâlnit încă pe Gabriel Rizea, deși cu drag am primit invitația să ajung la Festivalul Sculptorilor cu Drujba. Am scris mai multe articole, fascinat de priceperea celor ce în zgomot de tobe de eșapament, cu motofierăstraie cu lanț scot din lemn personaje sau figuri abstracte. Totul a pornit de la meșterul din Bârsana care mi-a povestit prima dată cum au legat o prietenie durabilă și s-au înfrățit într-un meșteșug modern la Cerna. Sculptura cu drujba ( Дружба este în limba rusă echivalentul prieteniei, nu a uneltei cu motor ce taie lemn) adună o mână de oameni la Pensiunea Cerna an de an, la un eveniment organizat de Adrian Bondoc. Anul acesta urmează ediția a IV-a.
În restul anului, unii lucrează altceva, sculptura cu drujba este doar un hobby, însă Gabriel Rizea a făcut din asta un mod de viață. Dacă privești la pozele în care apare, pe Facebook de cele mai multe ori, poți spune că vârsta este doar un număr, înscris într-un act de identitate, ce nu i se aplică.
Inginer silvic ca formare, Gabriel Rizea este din punctul meu de vedere un rebel al vremurilor noastre. Se hrănește cu voie bună, trăiește sentimente de bucurie și caută să ofere emoție prin ceea ce lucrează. Nu merge la muncă la program fix, n-are șefi și nu face muncă repetitivă. Are timp să viseze și să imagineze. Așteaptă următoarea provocare pentru că-i place ceea ce lucrează și nu se duce la muncă de nevoie. Îi împărtășesc aceste trăiri, mă bucur să descopăr oameni liberi de sistem, care pot și vor să își găsească menirea și mai ales vocația.
Trebuie să spun cu convingere că am văzut și alte lucrări de sculptură cu motofierăstraie, dar unii meșteri nu reușesc să treacă bariera kitch-ului, plămădind figuri ce cu greu pot fi acceptate ca semănând cu ceea ce intenționează să modeleze. Apreciez fără rezerve că ceea ce Gabriel Rizea scoate din lemn este incredibil de frumos, proporțional, real, parcă te aștepți ca personajul să prindă viață și să glăsuiască.
Am doar contribuția de pune în legătură cererea cu cel care o poate îndeplini. Am recomandat celor de la Târlungeni să ia legătura cu meșterul sculptor când am fost întrebat dacă pot oferi mai multe detalii pentru un proiect. Din martie 2020 până în iunie s-a bătut palma și proiectul include 6 sculpturi în trunchiuri de arbori de salcâm și frasin. Sunt trunchiuri cu diametre mari si forme aleatorii în care Gabriel Rizea a sculptat până acum 2 lucrări.
Prima este Fata din Dafini – aproape un tablou tridimensional.
A doua lucrare este un simbol puternic pentru orice suflet de român. Decebal și stindardul de luptă – lupul dacic – sunt cu siguranță un punct de atracție principal. Am mai văzut și alte sculpturi ale lui Gabriel Rizea reprezentând lupi, cred că stăpânește tehnica foarte bine, sunt extrem de reușiți. Este fascinant cum vede înăuntru lemnului figura ce va ieși la iveală. Am senzația că parcă lemnul are deja creionate formele și meșterul urmărește doar să îndepărteze surplusul de material.
Doar întâmplător am ajuns să intervin în acest proces, sunt sigur că oricine caută să afle despre cine lucrează bine lemnul, sculptând din trunchiuri de copac cu pricepere are șanse să ajungă la Gabriel Rizea. Online-ul românesc oferă indicii către el, a apărut deja la multe evenimente și imaginile cu lucrările sale sunt cunoscute.
Poate timpul va așeza lucrurile să ajung să-l cunosc și personal, știu sigur că am lega vorba ușor. Cred că cei ce se ocupă de lemn, sub diferite forme, au o afinitate reciprocă și subiecte de discutat fără prea multe introduceri. Priviți și voi la imagini, nu-i așa că e ceva în privirea lui, care vă face să-l simțiți cald, aproape, un om deschis? Ceea ce contează când ai parte de bucuria unei sculpturi făcute de Gabi Rizea este că îți rămâne bonus și o parte din sufletul lui.
Vorba lui Nichita Stănescu – Și e foarte frumos că e așa …
