Mi-am petrecut copilăria sărind gardul din lemn care despărțea casa bunicii mele de casa mătușii. Ca să ne fie nouă, nepoților, mai ușor, bunicul a construit o capră de lemn ca să putem trece gardul în siguranță. Capra de lemn, în definiția lui, erau doi pari mici în care bătuse o scândură cu două cuie, ca un scaun mai înalt.
Zicea Călin că lui nu-i prea place ideea de gard, și sincer, îi dau dreptate. Dar din păcate, ideea de respect pentru spațiul și intimitatea celor din jur, lipsește din educația unui număr mult prea mare din concetățenii noștri. După cum e făcut gardul, poți recunoaște și omul, zic eu. Cu cât mai înalt și mai preocupat să nu se vadă în curte, cu atât mai retras. Cu cât mai lejer, ori gard viu, cu atât mai deschis.
La noi la țară, gardul din lemn se făcea pentru a proteja recolta de animale. Când veneau vacile pe drum seara către casă, rapid dădeau atacul în porumbul care creștea în câmp. Ori dacă cumva intrau în lanul de porumb, erau greu de scos și făceau pagubă. Astfel, bunicul și vecinii, făceau un gard format din două lețuri mai groase, ca un fel de barieră psihologică. Nu se apropiau. De animalele sălbatice se protejau cu câinii, nu aveau bani de plasă.
Îmi vine ușor să vorbesc despre viața la țară și mare parte din ce scriu aici e influențat de amintirile de acolo. E firesc cred pentru toți, acel fel de a ne trăi copilăria ne-a influențat alegerile ulterioare.
Proprietarii de case mai tineri sau de la oraș, folosesc gardul și ca un accesoriu care scoate casa în evidență. Alegerile pentru gard îmbină și partea de design, dar și partea de protecție. Iar uneori, chiar de amuzament. Știți că un arădean a vopsit gardul viu care era uscat de luni bune?
Voi ce fel de gard ați alege?
2 comentarii Adaugă comentariu
Am crezut, asa cum sunt obisnuit cu acest blog, ca am sa vad niste garduri specifice Maramuresului, Bucovinei sau altei zone, din cele facute din scanduri inalte, cu un fel de mic acoperis deasupra cu porti mari sculptate, elegante.
Ce fel de gard ati alege?
Unul care sa se integreze in peisaj din lemn / impletituri de nuiele, laturi / piatra. In nici un caz unul urat si trainic, cu un parapet şi stâlpi, din zidărie sau beton acoperit cu piatră de rau lacuita, cu rosturi vopsite cu negru si partea de sus din imitatie de lemn din plastic compozit utilizata la pardoseli pentru terase.
Si acelea sunt garduri, e drept, ina nu suntem mesteri traditionali care promovam mestesugul rural. Casuta mea de la livada are fundatie de beton, zid de elevare ca si constructiile englezesti, pereti americani siding board si acoperis de dranita get-beget maramuresean. Ferestrele vor fi georgiene, iar portile si usa englezesti. Din lemn, daraca, insa prins cu holtzsurub, taiat cu drujba si infiletat cu Milwaukee. Am preluat dintre toate ce le-am vazut si mi-au placut.
Patul copiilor din camera l-am inspirat din 2-3 articole scrise cautand in lumea larga modele si a iesit ca si aici – https://www.stejarmasiv.ro/paturi-suprapuse-paturi-supraetajate/
Nu e nici un stil, nici un model, e cum l-am ales la sfarsit.
Nu fii dezamagit, nu suntem nici arhitecti, nici cu studii de istorie, scriem despre lemn cum il vedem, cum il gasim si cum ne place.