Dat fiind că am scris despre șindrila, am cerut atotputernicului Google să mă informeze despre acest cuvânt și una dintre referinte m-a dus la Gospodaria Curtișoara, prin intermediul celor care au realizat renovarea acoperișului. Le-am scris și le-am cerut informații și imagini despre lucrare și am primit de la inginerul Mihai Ciumau, reprezentantul firmei Ambis, următorul text și 6 imagini.
GOSPODARIA CURTISOARA este restaurata cu sindrila din lemn de brad de 80 cm lungime cioc de rata este o sindrila din lemn de brad lucrata manual, acoperisul s-a restaurat asa cum a fost anterior. Gospodaria cuprinde o casa cu doua nivele cu acoperis in patru ape din lemn de stejar, o camara pentru alimente si o poarta de intrare din lemn masiv de stejar.
Admit că pentru mine e prea succint, dar sunt convins că sunt cuvintele unui om ocupat, care se preocupă de bunul mers al firmei și care nu e neaparat interesat de conversatie. Răspunsul a fost prompt, a doua zi după ce am trimis emailul.
Gospodaria Curtisoara face parte din patrimoniul național, fiind construită la inceput de secol XIX și este reprezentativa pentru termenul de ”culă”, adică locuință fortificată din zona Olteniei. Este un termen pe care l-am auzit prima dată de la d-l Vasilescu, la Conacul Maldăr. In vechea Oltenie erau răspândite aceste construcții ridicate pe fundație de piatră, din lemn, cu două nivele. Partea de la parter are functie de pivnita, cămară, iar la etaj se ajunge pe o scară de lemn, la cele două camere. Accesul la camere se face pe exteriorul construcției, pe târnaț, un fel de prispă suspendată, iar camerele au funcționalități de bucătărie și cameră de dormit. Ambele au în comun peretele cu soba.
Am citit pe Wikipedia descrierea completă a segmentului de informație istorică, de patrimoniu și referințele culturale. Nu le reproduc pentru că nu sunt avizat să mă exprim în acest domeniu și nu e firesc să copiez informațiile.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este structurarea casei, de acum 200 de ani, cu intenție clară în sensul practic. Mă folosesc de acest prilej să mă inspir pentru ideile care se adună la bagajul de informații pentru construcția casei de la livadă. I-am arătat Adrianei acest gen de construcție, reprodusă undeva în termeni moderni și care arăta ca un garaj cu o căsuță de lemn așezată deasupra. Dacă ar fi avut și acest târnaț, prezent la Gospodăria Curtișoara, tot aspectul ar fi fost substanțial îmbunătățit. Acoperișul de sindrilă si lemnul prezent în structurile casei o fac să aibă un farmec aparte.
Sper și îmi doresc ca ideea de admirare a unui muzeu să nu se rezume la fotografierea cu un fundal, ci să fie prilej de luare aminte, băgare de seamă și culegere de învățături pentru că azi se întâmplă ceva ce spun de mult că e un fenomen : reînviem idei și soluții din trecut, ne bucurăm să redescoperim că cineva s-a gândit acum 200 de ani la ceea ce azi ne frământă și solutiile de atunci și acum ne încântă și ne atrag. Nu trebuie reinventată roata, nici apa caldă, nici mersul pe jos. A făcut-o deja cineva, noi ar trebui să prețuim trecutul și să nu pierdem învățăturile înaintașilor.
Tot respectul pentru lucrarea celor de la Ambis – aici găsiți referința către portofoliul lor.
