Am trecut de nenumărate ori pe lângă Hanu’ Lu’ Cobâlă în drum spre Borșa sau spre Ocna Șugatag, cu gândul de a mă opri să intru la o ciorbă. Știu vremea când s-a construit, după Păstrăvăria Alex de la Mara, dar am fost martor al diferitelor stadii ale construcției.
Problema e că e prea aproape de casă pentru a face o pauză în drumul spre Baia Mare sau Baia Sprie. Ieri am fost la Borșa și am plecat cu burta goală, am trecut la dus pe lângă Hanu’ Lu’ Cobâlă și mi-am propus să mă opresc la întoarcere.
Este acolo meșteșug în lemn de nu-ți mai saturi ochii, sute de metri pătrați de draniță și locu-i împrejmuit cu gard din lemn acoperit tot cu draniță. E sus, imediat după ce termini curbele de coborât de pe Cavnic și se deschide în față versantul estic al Crestei Cocoșului. La poalele lui e Breb-ul și se întinde în față un podiș peste care vezi munții din Ukraina.
Hanu’ Lu’ Cobâlă are 500 de mp pe nivel, cu grinzi de 30×20 cm de susținere a plafonului și îmbinări în gură de lup, bine făcute. Meșterii în lemn din Budești nu s-au dezis și Cobâlă pare că n-a făcut economie ca să facă din Han o construcție demnă de Maramureșul Istoric. Sunt și locuri de cazare, nu am fost în camere, însă le-aș recomanda celor ce vizitează zona noastră.
Mi-a plăcut mult placemate-ul alb negru:
Ciorba a fost bună, destul de scumpă, dar servită prompt, cu pită făcută local și-n blide de ceramică. Am stat doar 30 de minute, de la intrare până am mâncat și am plecat. Mi-aș dori să încerc și păstrăvul, au bazine proprii și aș zice că ciorba n-a fost preparatul pentru care să dau o notă la partea culinară.
Data următoare …
Una peste alta merită să vă opriți sau să poposiți la Hanu’ Lu’ Cobâlă, de acolo începe adevărata experiență vizitând Maramureșul. Vara ai băile de la Ocnă, satul Breb, mocănița mai departe la Vișeu, iarna Borșa cu pârtiile de ski și Cascada Cailor plus patrimoniu UNESCO compus din bisericile din lemn de pe drumul care pleacă din Baia Sprie și trece prin Șișești, Dănești și Șurdești.
Site-ul oficial pentru Hanu’ Lu’ Cobâlă – tribut din partea mea.
P.S. De-ar fi tot mai multe așa, și mai puține case portocalii cu garduri din inox prin satele astea vechi.
2 comentarii Adaugă comentariu
Am fost de sărbătorile de Paște, prin zonele descrise de dumneavoastră!
Excelentă prezentare!
Am analizat cu atenție lucrările în lemn de stejar și în special îmbinările chertate. Cine să le poată face și la noi? Sunt din Prahova/Campina.
Mulțumesc și numai bine, succes in continuare!
Cu respect,
Mircea
Buna ziua, sunt cativa mesteri care lucreaza in felul acesta, insa va pot spune sigur ca nu-s ieftini, din cauza ca sunt foarte solicitati