Eu am scris piese de armament ca să descriu tematica, însă fac referire la bombele marine, chestiile alea rotunde și țepoase care plutesc de nebune prin masa apei oceanului așteptând să treacă un submarin prin preajmă ca să explodeze. Subiectul război, definește omenirea și fiecare criză mondială soldată cu conflicte a generat valuri pozitive sau negative în toate segmentele societății. Dacă nu ne referim la nenorocirile cauzate de război, putem nota pozitiv de cealaltă parte avansul tehnologic, reașezările de forțe pe planetă într-o schemă favorabilă păcii, o agitație benefică pentru curățarea, redefinirea și stabilirea unei societați noi, renăscute, care a fost mai bună și mai doritoare de frumos și liniște după fiecare conflagrație.
După război, inclusiv designerii au avut parte de inspirație suplimentară, folosind elemente derivate din obiectele dezvoltate în timpul acestuia. Sunt și azi colecționari de tancuri, uniforme, arme, jeep-uri, bricheta Zippo a devenit un brand și aș putea continua la nesfârșit.
Bombele submersibile cred că nu au fost folosite toate sau cele dezamorsate au fost depozitate ulterior. Teama de ele s-a mai estompat, odată cu trecerea timpului și oamenii au cutezat să se apropie de aceste arme de distrugere, dorind să le atenueze și să îndulcească cumva sentimentul generat de vederea lor. Cei care au creat elemente de design folosind piese din acestea au dus percepția pe un alt tărâm, transformându-le din piese ale morții în obiecte utile. Cred că sentimentul de a avea în casă pentru decor o piesă autentică care cândva era destinată pentru a ucide, este cel puțin interesant, dacă nu o victorie asupra morții.
Mie mi-a plăcut subiectul, mai ales că teama de moarte generată de evenimentele din Franța, este foarte prezentă în media acestor zile. Regret apelarea la violență, la crime, însă în acelați timp cred că este cumva imposibil de înlăturat aceste gesturi extreme din firea umană. Nu toți oamenii preferă să înjure în loc să dea cu pumnul.
De bine, și de rău la nimeni.
