Plătesc taxe și impozitele datorate statului de când mă știu, la timp și neîntrerupt.
Caz real – personal
Acum mulți ani am trăit o nedreptate cruntă, cauzată de sistemul pe care îl finanțez din 2001 cu contribuții sub toate denumirile posibile, ca persoană fizică sau juridică. Contabila de la acea vreme a raportat într-o lună exact suma de TVA de recuperat din luna precedentă, însă cu – (minus) în formularele depuse la Fisc. O lună am figurat cu datorii pe firmă, după o serie de investiții făcute atunci și statul a pretins dobânzi pentru suma neachitată. Contabila a cerut și depus documente dovedind eroarea, care a fost remediată, însă nu s-a șters datoria și la impozitele plătite în luna următoare a trebuit să achit 8 milioane de lei ( banii vechi ), penalități, pentru această greșeală.
Contabila nu și-a asumat pierderea, asta e, însă nedreptatea funcționării sistemului m-a umplut de obidă. Statul a primit atunci bani nemeritați, din cauza fricii de controale care să scornească alte pretenții bănești, sub formă de amenzi, deși eram un tânăr întreprinzător care se străduia să încropească o afacere.
Zilele trecute citeam despre Ciorbea, acel lider de sindicat convertit din oaie în lup și pus paznic la oi, cum a beneficiat de amnistia fiscală și i-au fost șterse datorii din impozitele neplătite timp de 10 ani. Timp în care a fost Avocatul Poporului. Nu supărare e asta, ci obidă, sper să înțelegeți termenul în clar. Aici e definiția din Dexonline.
OBÍDĂ, obide, s. f. 1. (Pop.) întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie.
E duminică azi, și-mi permit să mai derapez de la subiectul lemn, despre care scriem aici de aproape 8 ani. Am avut în ultima vreme mai multe discuții cu diverși oameni, care-și câștigă pîine ba la stat, ba în privat. 2 jandarmi mi-au fost companioni la o discuție aprinsă, despre impozitele plătite de privați și bugetari și nu cădeam de acord că partea lor de contribuții se plătește tot din banii primiți de la buget. Un altul, care lucra pe un buldoexcavator mi-a mărturisit că nu achită statului nimic, toate proprietățile lui sunt pe terți și refuză să achite vreo taxă sau impozitele, convins că n-au ce să îi ia, nici caii de la bicicletă.
Când vezi lista de la ANAF cu datornici, de 34.241 de poziții, cu sume colosale, dintre care multe sunt entități în care statul este partener parcă îți cresc urechi de măgar când te uiți în oglindă.
Am dus unui prieten câteva sandvich-uri după 5 ore de așteptat la UPU la Spitalul Județean MM, pentru că înaintea lui intrau cei aduși cu ambulanțele. Am simțit iar obidă privind ambulanțele care descărcau 2-3 bețivi sau cazuri sociale la câte un vârstnic cu probleme reale, în timp ce pilele sunau și erau preluate direct de cunoștințele din ”interior”. A intrat și el, după 8 ore de așteptare, ca omul, la rând. Și eu plătesc impozitele pentru funcționarea sănătății …
Când pomenesc că mi-aș dori eliminarea ajutoarelor sociale, stabilirea unui venit minim neimpozabil, ca nemții dupa WWII, evaluarea la sange a dosarelor de pensii speciale sau de boală, restructurarea personalului administrației publice, cu alți prieteni antreprenori, realizaz că vorbim utopii, non-sensuri. Sunt 1,3 milioane de români care n-au lucrat cu forme legale niciodată, sunt 4-5 milioane plecați peste hotare, 5 milioane de pensionari, 4 milioane sub 18 ani, 1,2 milioane de bugetari susținuți de impozitele plătite de 3,1 milioane de salariați la privat.
Că statul nu mai deține nici o firmă cu adevărat profitabilă, mare, pentru că și le-a vândut pe toate. Și atunci de unde să jupoaie bani?
În curând ne cer votul, cu promisiuni de amăgire. Toate partidele vechi sunt o apă și-un pământ, cele noi … Domnul cu mila.
De aia simt obidă, încă un pic, doar un pic mai e până se umple paharul de tot.
Scriam despre fericire acum o vreme, e timpul să recitesc, poate mi se schimbă starea de spirit.
3 comentarii Adaugă comentariu
Draga Calin
Imi pare rau sa aud o astfel de poveste de tip comunist, cu oameni la Taxe, care nu isi fac datoria, nu se deranjeaza sa lucreze, mai bine zis. Pina nu se va pune la punct un sistem de evaluarea productivitatii muncii si pedepsirea neglijentei in serviciu, nu se va misca nimeni. Iti pun un pic de sare pe rana acum: si eu sunt contabila, dar cind se fac controale de la fisc, nu am problleme, le dau documentele cerute, ei atentioneaza ca s-au depasit cheltuielile de taxi cu $10 fata de media pe industrie si imi multumesc profund pentru ajutorul acordat si mai imi si spun ca atunci cind am nelamuriri sa nu ezit sa ii contactez. De mai sunt clienti de ai mei care au dificultati ma asculta, fac un payment plan, numai sa le mearga bine firmelor…..din Australia! Sper sa se schimbe sistemul, dar asta se va face doar cu oameni noi. Nu stiu cum sa facem ca cei ce muncesc si nu au timp de politica sa se faca auziti. Poare sa intram in partid si sa ii luam de git pe alesi, poate sa impingem noi care candidaturi pe cei ce ii stim capabili sa schimbe sistemul asta comunist o data pentru totdeauna. Ca veni vorba, in Australia este un sistem de impozitare a persoanelor in straturi, inscrierea bunurilor pe terti se face doar daca nu sunt rude de gradul, unu si doi si sunt nule pentru 5 ani inapoi daca se identifica ca aceasta s-a facut pentru a evita taxele chiar daca nu se fac transferurile care rude, exista metode legale de a transfera parte de venit sotiei/sotului(Family Trust-copii nu intra in aceasta categorie-caci trebuie sa platesca taxe in limita maxima=45%) fara sa fie nevoie sa ca acestia sa fie angajati fictiv. De fapt daca iti angajezi sotia, firma trebuie sa dovedeasca ca ea a lucrat ceva concret in firma si a fost prezenta la servici (am avut asa o firma. De frica contoalelor, sotia facea muncile cele mai neplacute: asigurari, contractele de telefoane, internet, facea rezervari de avione, bilete, avea grija sa nu lipseasca nimic de la minibucataria firmei, lua cadouri pt angajati…de, cele mai neplacute treburi ,numai sa dovedeasca ca e la servici). Cum se poate in alte parti, se va putea si in Romania, dar numai dupa ce se intorc mai multi Romani inapoi si nu le mai trebuie o amarita de slujbulita la stat in care sa fie umiliti de sefi si apoi sa se razbune pe cei nevinovati. Sa auzim de bine cit mai curind.
Am decis in 1999 să nu plec din România din cauza unui incident din Germania când un brunet cu barbă, m-a făcut Auslander. Eu am pus atunci problema ca sunt inginer iar el muncitor și a iesit un scandal monstru in fabrica unde îmi făceam practica.
Azi poate că ar trebui să revizuiesc acea decizie și mi se pare că pas cu pas condițiile fac în așa fel încât să regret amânarea luării acestei decizii.
Normal ar trebui să mă declar mulțumit, însă ar trebui să trec cu vederea nedreptățile și să nu mi se revolte bunul simț dacă condițiile generale ale țării sunt descurajante pentru cei cinstiți.
Felicitari pentru curajul de a lua atitudine.
Sistemul este sustinut de omul de pe strada, asta e nivelul nostru .
Romania este o tara cu un popor slab din pacate .