Am convingerea și o susțin de mult timp că sobele sunt soluția energetică, sobele cu eficiență de peste 80% și folosirea unui lemn pentru foc bine asezonat, cu umiditate în jurul valorii de 15 %.
Altminteri, cum este și cazul în general, în majoritatea cazurilor în care se folosește arderea lemnului pentru încălzire avem de-a face cu sobe construite sau cumpărate cu eficiențe foarte scăzute 15-40% și utilizarea unui lemn insuficient uscat sau chiar verde.
Ajungem astfel să se formeze o părere generală proastă, bazată pe condiții de utilizare greșite și automat o catalogare defavorabilă a acestei soluții. O casă care folosește 30 de mc pe an, cum cunosc eu un caz direct, poate ajunge prin izolația învelișului exterior și schimbarea agregatului în care arde lemnul să se descurce confortabil cu 6-7 mc. Costurile aferente se amortizează sub 5 ani și crește concomitent confortul în operare.
Suntem de ceva vreme obișnuiți să cumpărăm totul de-a gata, chiar dacă putem soluționa o parte din servicii sau produse în regie proprie. Pregătirea lemnului pentru foc, prin uscare corespunzătoare și cu etichetă de tipul celei ”Ready to burn”, de către o entitate care ulterior îl vinde la un preț mai ridicat, cum se practică în UK, nu este pe placul românilor, preferând achiziția de lemn din surse neclare, la prețuri modice sau fără documente.
Ceea ce mi-ar place să văd este recuperarea materialului lemnos din toaletări de garduri, livezi sau arbori uscați. Lemnul pe care l-am folosit iarna asta la cabana din Baia Sprie provine tot din livada proprie și sunt doar ”căzături”. Am acolo ca lemn de foc: salcie, alun, carpen și prun. Nu îl termin anul ăsta și mai am de dat jos vreo 10 pruni.
Cred că problema de bază este la lipsa disponibilității pentru efort, ca să mă exprim cu perdea, să nu-i spun direct, lene, afinitate pentru ne-muncă. Și vorba aia, dacă nu-s muiați posmagii …
Am mai jos un exemplu bun despre cum se poate face în regie proprie, un spațiu potrivit pentru uscarea lemnului, din partea unui om ce face parte dintr-un grup pe care îl apreciez și susține eforturile ARCSIB – Asociația Română a Constructorilor sistemelor de Încălzire cu Biomasă.
Întreaga cantitate de lemn pentru foc trebuie stivuită cu buștenii despicați, protejat de ploaie, în aer liber, ca să permită circulația aerului. Se uscă singuri, culmea, chiar dacă pe parcursul depozitării mai și plouă sau ninge.
Încet, în timp, desigur, dar asta duce la crearea unui stoc tampon între sezoane. Asta înseamnă că nu-l pui pe foc, la o lună după ce a cântat cucul pe creangă.
Am apreciat întotdeauna sloganul ARCSIB:
Lemnul pentru foc – șopron din lemn învelit cu țiglă
Îi datorez lui Claudiu bunăvoința de a primi aceste imagini și sper să fie edificatoare. Cantitatea de lemn folosită pentru structură este redusă, a lucrat frumos îmbinările cornilor și contravântuirea stâlpilor iar acoperișul este din țiglă refolosită.
Este un exemplu frumos, despre ce se poate face în regie proprie, DIY cum zice englezul, pentru condiții bune de păstrare a unei cantități însemnate de lemn pentru foc.
Mi-a atras atenția din ultima imagine poarta de coborâre în beci și mi-am amintit că am trebuie să găsesc și eu o soluție în acest sens. Doar ca apa freatică superficială e la 1 m în terenul meu, așa că e nevoie de beton impermeabil.
Mulțumesc Claudiu pentru disponibilitatea imaginilor și apreciez meșteritul tău, ca unul care nu se teme să se murdărească pe mâini!
