Religia este lumină pentru nevăzători, pentru cei care găsesc greu convingerea interioară că ceea ce zăresc în sufletele lor este scânteia divină, dar ezită să urmeze calea fără ghid.
Totuși, printre noi se găsesc destui dintre aceia care văd clar lumina și singuri, pentru că își stabilesc limite morale, au convingeri, văd înțelesuri și sensuri ale vieții și aleg conștienți, neghidați extern, să meargă pe o cale, să urmeze un crez propriu. Întunericul și lumina sunt gemeni, fațete ale aceleiași monede. Trebuie să fie beznă ca să vezi licărul luminii, sau să dispară focul ca să duci dorul văpăii. Mi-amintesc de bucuria internă când am scris – Lupul alb si lupul negru – povestea cu tâlc despre bine și rău
Am învățat să am încredere în percepția mea asupra oamenilor din jur și mă bucur când simt suflete ce au lumină și chiar mai mult pe acelea care o radiază.
Sub o barbă țepoasă, cu o statură de om al muntelui, într-un atelier de tâmplărie și într-un context de discuție ce se voia formal am ajuns să întâlnesc un astfel de om cu suflet viu, să îmi pun sufletul pe tavă, și să primesc la fel.
Luc Cramăr mi-a răspuns la cerința mea, pentru care îl vizitam atunci întâia oară, mi-a oferit o soluție și apoi timp îndelungat, cu bocancii în zăpadă, am întârziat să plec la treaba mea și să-l las cu a lui, pentru că simțeam că comunic și primesc la fel de simplu și ușor.
Apoi mi-a arătat felul în care a legat lemnul de lumină.
La nivelul superior al atelierului am văzut zeci de corpuri de iluminat din stejar, nuc, piatră și sticlă. Arăta ca spațiul de lucru a unui om dedicat artelor și-am stat să înțeleg ce reprezintă fiecare.
Părea că nu acolo era firesc să întâlnesc astfel de obiecte, apoi mi-am amintit că diamantele se scot din țărână, cu degete murdare, că stau la întuneric ca să se formeze, ca apoi să exalte la lumină.
Am văzut pictură, forme din lemn, inocență și simțire, piatră subțiată ca să treacă lumina, jocuri de texturi și esențe de lemn, geometrie, simetrie, rapoarte de dimensiuni. Nu sunt corpuri de iluminat, sunt surse de iluminare, așteptând întunericul ca obiect decorativ din lemn, ca mai apoi să te surprindă cu fascicule neașteptate. Lumina e și undă și particulă, e un limbaj comun artelor și științelor.
Există și un site web, Cramăr Design, cu fotografii reușite, poate contextul trebuie cizelat. Lemnul, îmi permit să afirm în nume personal, are nevoie de atingere pentru a fi perceput, din imagini nu e complet relevant.
Trebuie să cunoști lemnul, să ai întipărită pe degete percepția fibrei, căldura stejarului, raza de lumină radiată pe un decor, într-un ambient. Aici e apanajul arhitecților, a designerilor de interioare, a celor care au suflete ce recită poezie și coarde ce vibrează la stimuli non-verbali.
Am mai cunoscut om de-al luminii, i-am adus obolul meu de apreciere cu 3 ani în urmă – Oshan Kesa – Pergalemnul inventat de Alin Ionescu pentru corpuri de iluminat
Eu mi-am umplut sufletul, familia Cramăr are cu siguranță în ADN ceva compatibil cu ramura mea genetică. E al doilea frate și al 5-lea purtător de nume pe care îl cunosc și are aprecierea mea.
Sunt mulți ani de când am afirmat că aleg voit, conștient, să mă apropii de oameni cu care empatizez și evit să aduc aproape de sufletul meu pe aceia care vor să dreneze din energia pozitivă pe care mi-o conserv.
Nu pot să evit să nu fac conexiuni … între experiențele trăite, imagini sau cuvinte ca mi s-au perindat în lumina atenției.
Mi-am amintit de ficțiunea din Warcraft, care definea legătura dintre întuneric și lumină:
apoi de cărțile citite cu copiii mei
și nu la urmă interacțiunea mea cu Ubisoft, unde eu am adus lemnul:
Ce vă luminează pe voi?
Citește și – Balansoar din lemn – Monogram – David Haig
