Povestea cu lupul alb si lupul negru care există în fiecare dintre noi este mai general atribuită bunicului indian care îi oferă o lecție de înțelepciune nepotului său. Lupta continua dintre cei doi lupi în interiorul fiecăruia dintre noi este incomplet descrisă ca fiind lipta dintre bine și rău. Este nedreaptă atribuirea culorii albe binelui și negrul răului. Lupul alb se presupune că reprezintă calități de caracter cum ar fi bunătatea, bucuria, pacea, iubirea, speranța, serenitatea, generozitatea, adevărul, compasiunea și încrederea. Lupul negru întruchipează ce este mai rău – furia, invidia, tristețea, regretul, lăcomia, aroganța, vina, inferioritatea, minciunile, trufia, superioritatea și ego-ul, contrastând prin culoare și gama descrisă cu cel alb.
Bătrânul indian afirmă că cei doi lupi se bat întruna în interiorul nostru și apoi se oprește. Firește, nepotul rămâne descumpănit, iar în mintea lui se înfiripă automat întrebarea despre rezultatul luptei dintre lupul alb si lupul negru. Răspunsul este cu tâlc – și pătrunde adânc în conștiința celui tânăr, iar bunicul răspunde după ce este întrebat, o întrebare așteptată și prevăzută că va fi pusă. Pentru că este involuntar și automat acest parcurs al raționamentului, răspunsul final primit la întrebarea formulată de nepot, soluția cerută de nepot, are o putere de convingere și acceptare imediată.
” Va câștiga cel pe care îl hrănești mai des”
Continuarea nu este de cele mai multe ori prezentată, pentru că în realitate discuția nu se oprește aici, deși cei care fac referire la această poveste se opresc și savurează impactul de surprindere de pe figura auditoriului. Bunicul indian continuă de fapt și-i arată nepotului surprins și total deschis la asimilarea învățăturilor că răspunsul nu este cel ce pare evident, cum că lupul alb trebuie preferat în detrimentul caracteristicilor negre întruchipate de celălalt lup.
Trebuie echilibru, și lupul alb si lupul negru trebuie hrăniți deopotrivă, fără a-l lăsa pe vreunul dintre ei să flămânzească. Dacă lupul negru va suferi de foame, atunci cel alb se va înbuiba și va deveni încet, cu atenția diminuată pe când cel negru, împins de foame, va aștepta cu foarte mare îndârjire după colț să prindă momentele de slăbiciune. Deși nu pare la prima vedere, echilibrul dintre bine și rău este necesar, cele două stări nu sunt antagoniste și nu se exclud, ci sunt fețe diferite ale aceleiași monede.
Lucifer, prin voința lui Dumnezeu s-a trasformat din înger în demon, deci în sufletului Creatorului a existat răul și forma sa ca pedeapsă pentru greșeala de a năzui să se ridice peste El. Atribuim doar calități de bunătate Divinității, însă ni se arată că include și soluții de pedepsire, iar trasformarea pe care o suferă îngerul decăzut și locul unde ajunge sunt tot produsul Celui de Sus. Michelangelo a transmis lumii, prin Pieta, un mesaj ce are atât de multe înțelesuri … E frumos la Roma, însă în Florența sau Toscana m-as duce mai degrabă.

Binele și răul fac parte dintr-un tot, dacă știi să te lupți și cucerești, faci o faptă rea, dacă te aperi sau aperi viața altcuiva faci o faptă bună. Totul este de conjunctură. Și lupul alb si lupul negru au în completare calități și defecte. Lupul alb poate deveni delăsător, naiv, nedeterminat pe când lupul negru are valori de tenacitate, curaj și strategie pentru obținerea succesului.
Trebuie să termin o poveste pe care am început-o mai demult, despre un fiu de împărat care deprinsese multe calități, însă înainte de încoronare ca succesor al tatălui său, acesta îi cere să învețe să fie și hoț. Altfel nu ar ști să se apre de partea rea a oamenilor, și din naivitate, ar ajunge să lase garda jos.
Voi ce variantă a poveștii cu lupul alb si lupul negru stiți?
Cu drag, de oameni buni, dar nu naivi !
1 comentariu Adaugă comentariu
Abia luna aceasta am dat de aceasta poveste pe youtube si mi-a activat „inspiratia” sa scriu completarea. Am ajuns la aceeași concluzie, dar scrisa cu alte cuvinte, alta perspectiva. Am scris pe blogul personal si am pus chiar si aceeasi fotografie. Astazi ceva m-a facut curios sa caut daca au scris si alte persoane despre invataturile acestei povesti, si am dat de acest articol. M-a pus putin pe ganduri.
Gasesc niste motive comune pe care le am si eu si multe alte persoane (pot fi considerat ipocrit ca le vad si la Isus?)
-sa fac singur lucruri -DIY- mobila, amenajari interioare impreuna cu partea de design si proiectare, gradina
-sa impartasesc ce am invatat cu ceilalti (prin blogul personal, ocupa mai putin timp)
-mai recent, sa ma cunosc, sa-i cunosc pe cei din jurul meu, sa-mi pun si sa caut raspunsuri la „intrebari existentiale”, sa caut „sensul vietii”.
-incep sa ma trezesc din vis
Be kind. Do not fear. Wake UP.
Multumesc