Malachit-ul este un cristal semiprețios, care se formează cu precădere în zonele unde sunt zăcăminte de cupru iar răspândirea locațiilor unde poate fi găsit include și România. Chiar dacă este relativ casant și sensibil în utilizare, adică se mătuiește în contact cu apa sau cu razele solare directe, frumusețea pietrei cu reflexe verzi intense, în straturi dispuse radial are adepți și proprietari celebri. Găsim piese fabricate din acest material uluitor inclusiv la Muzeul Hermitage din Sankt Petersburg sau în Palatul Moika aparținând prințului Iusupov. Mai puțin cunoscut pentru înrudirea cu familia țarului Nikolai Romanov, prințul este protagonistul principal al încercărilor de asasinat repetate ale lui Rasputin.
Sunt fan declarat al site-ului 1stdibs, unde am găsit o piesă extraordinar de frumoasă, cu blat din mozaic de malachit, datat în 1880 montată pe picior sculptat din lemn, fabricat cu vreo 40 de ani mai tânăr. Piciorul reprezentând 3 delfini este sculptat și prezentat în forma ne-restaurată, cu certificat de origine și autenticitate. Prețul piesei este unul pe măsură, de 112.000 de dolari, ceea ce face ca această masă să fie mai mult o investiție într-o piesă de valoare reală, unicată.
Italienii se alătură rușilor în aprecierea pentru opulența luxoasă iar venețienii cred că au depășit gusturile extravagante cu care suntem obișnuiți să caracterizăm oligarhii vechi sau noi.
Masa cu blat din malachit
Malachitul imi trezește amintiri legate de lectura unor cărți demult, dar nu reușesc să mă refer la un titlu anume care să conțină menționarea acestui cristal, dar știu bine că valoarea sa este binecunoscută. M-am reîntâlnit cu malachitul în lucrările lui Cătălin Spinache, unde este folosit ca inserție semi-prețioasă în inele de lemn pe care le crează. Alături de azurit sau perlit se bucură de o apreciere reală, iar tendințele actuale de regăsire a valorilor mai puțin cunoscute, dar foarte reale ne îndreaptă pașii spre vremuri în care omenirea era avidă de explorare, iar descoperirile erau prezentate mai mult pentru caracteristica de inedit. Valoarea survenea atunci din aprecierea unanimă atribuită ineditului, care ridica aceste materiale peste aur și argint sau diamante, căzute într-o oarecare universalitate prea răspândită, chiar dacă de o valoare de netăgăduit.
Textura vizibilă a acestui material a făcut să apară multe produse derivate care reproduc malachitul, tapițerii, tapete, texturi. Din cauză că materialul autentic este dificil de prelucrat și produce prin șlefuire un praf extrem de toxic, a fost creată și o variantă artificială a malachitului cu proprietăți foarte similare, care fac greu deosebirea materialului real de cel artificial pentru un ochi neavizat.
