Pentru mine meșteritul este o plăcere, o relaxare autentică și de-aș putea să fac asta zi de zi, m-aș declara fericit. Încă de la începutul acestuia an, la o evaluare a proiectelor începute, am descoperit că sunt apăsat de grija unora, ce trenează ( și a unor bani investiți) și care nu au ajuns la finalizare.
Drept urmare, bani pierduți, sau mai exact blocați fără să dea randament. Problema reală este că natura lor este de asemenea fel încât nu se pot angaja oameni ca să le facă, cel puțin nu în totalitate. Cabana de la Baia Sprie este prima în topul listei, fără a fi singura.
Ceea ce vă voi povesti mai jos este experiența mea directa trecând prin diverse etape ale meseriilor unde meșteritul în regie proprie este vital pentru a evita costuri cu manoperele pe faze brute, fără specialitate. Faptul că dețin mai multe scule, pe acumulator sau pe benzină face ca multe etape să fie simplificate la o simplă operare. M-au costat timp, cred că cea mai importantă resursă a vremurilor acestea. Din practică pot spune că e greu de defalcat pe operațiuni și chemat oameni care să facă fiecare ceva anume, pentru că este amestecat.
Mai țineți minte cei 14 m de gard care m-au costat o sumă considerabilă? – Gard din lemn – nu gard din tablă – cost final 1000 de euro.
În 2021 eram la stadiul acesta, la interior, după meșteritul sporadic, în timpul liber la cabana din Baia Sprie:
Ne-am concentrat forțele la parter, unde am amenajat pe 1/4 din suprafața acestuia – 2,5×1,95 m o baie. Aveam doar ușa culisantă, după ea erau pereții de structură cu 10 cm de vată bazaltică și beton pe jos. A trebuit să spargem betonul din pardosea și să aducem apa la interior. Nu am prevăzut acest detaliu, credeam că facem o magazie, unde nu intenționam să avem utilități, credeam că buda din curte va fi suficientă.
Am aflat că cel care ne-a turnat fundația a nivelat totul din beton și am avut de trecut prin 35 de cm de placă de beton armată. Am luat un rotopercutor Einhell de 9J care a gemut dar s-a achitat de treabă. Ca să unim interiorul cu exteriorul am apelat la burghiul de pământ Makita care cu 1 m de burghiu a unit cele 2 canale, cu foaaaarte mare noroc. Muncă de o zi, istovitoare.
Apoi am cumpărat lemn de rășinos, la 2200 de lei/mc, grinzi de 5 cm grosime, le-am prelucrat la Tibi de la Kraft Mobel și le-am montat pe podeaua de beton, cu șuruburi și dibluri, izolate cu carton bituminat. Între ele am izolat cu polistiren de 8-10 cm. Peste am pus o placa de OSB de 18 mm.
Am fixat între grinzile de 20×20 cm ale structurii alte elemente de lemn, ca suport pentru placile de gips carton și am adăugat al doilea strat de vată bazaltică, de 10 am. Toți pereții cabanei au acum 20 de cm de izolație. Cărămida de jos, baza pe care stă toată cabana am izolat-o cu polistiren de 8 cm, fixat cu adeziv.
A trebuit să fiu și instalator, și dulgher și electrician în acest timp. Mi-am luat placă de lipit PPR și am realizat cu Adriana singuri toată instalația. Suma pieselor, țevi, coturi, robinete, conducte de canalizare a dus cheltuielile spre sume neprevăzute și am zâmbit doar la gândul că nu am plătit manoperă. Era și greu, că nu puteam aduce un instalator să facă treabă de 1-2 ore la 2-3 zile interval. Nu vine nimeni.
Pe de altă parte azi sunt disponibile piese pentru aceste faze, ca un LEGO de oameni mari. Când scriu și încurajez meșteritul la asta mă refer, nu mai e prea multă știință, sunt aproape toate de-a gata, trebuie doar montate. Partea cu dichis este să știi unde, cât de lung sau scurt să tai, ordinea firească și un minim de cunoștințe tehnice, mai ales de cote la țevi.
Am optat pentru partea de încălzire a apei să luăm un instant trifazic de la Stiebel Eltron. Se găsește și la Romstal, însă e prezentat prost și lipsește orice interes de a-l promova corect. Eu am citit recenzii in engleză și am cumpărat de pe Amazon.de o soluție de 21 de kW la 220 de EURO, care la noi în magazine sare de 2200 de lei. Am considerat că va fi mai eficient, pentru consum, decât un boiler electric, având în vedere că va funcționa sporadic. Și e incredibil de mic ca volum, aproape cât un biblioraft.
Am trecut la partea de construcții și am fixat gips cartonul de lemn, o variantă pe care o consider mult mai facilă. Nu am habar să trag glet, însă Youtube e plin de tutoriale. Am luat prima dată material de la Knauf care s-a dovedit nepotrivit cu priceperea mea, apoi am ajuns la Duraziv, cu care este o plăcere să lucrezi. Urmează să trag un strat de glet pe toată suprafața, deocamdată doar am chituit îmbinările plăcilor.
Am uitat să menționez că am fixat o fereastră cu geam termopan în perete, moment la care am tăiat spațiul respectiv din stratificația făcută anterior. L-am luat de-a gata, dintr-un magazin de bricolaj, sper că va face față ca și funcționare.
Ne-am oprit cu baia, pentru că afară s-a răcit și a plouat mult și am realizat că trebuie să luăm haina de sobari. Soba este cumpărată – am scris deja despre ea în mai – Soba din fontă pentru cabana la fel și coșul. Datele tehnice arată așa – 5 kW, aducțiune de aer exterior pe 80 de mm, ieșire la coș pe 120 mm, și un necesar de evacuare de 5 m, cu diametru de 160 mm. Leier ne-a oferit cel mai bun raport calitate preț.
Ieșirea prin perete trebuie izolată pentru a nu transfera căldură spre elementele din lemn. Am luat vata ceramică care rezistă la 1350 de grade și am reușit un înveliș de 12-15 cm, nu e perfect uniform. L-am completat cu vata de sticlă, a fost singura disponibilă în sâmbăta în care am lucrat și am reușit cu mare încântare o traversare frumoasă.
Urmează să aplic o placă ignifugă pe tot peretele, în spatele sobei.
Această evacuare se va racorda la coșul de fum. Pentru 200 de lei/ml puteți alege să vină un coșar să vi-l ridice, însă manualul de instrucțiuni este atât de detaliat și încurajările specialiștilor care ne-au consiliat atât de puternice încât am decis să-l montăm singuri.
Urmează traversarea acoperișului de draniță, deocamdată am ajuns cu meșteritul până aici. Pentru cei care se încumetă să facă la fel, le recomand să respecte cu strictețe rapoartele de dozaj la praful pentru chitul de ceramică, să nu mai adauge apă și să aștepte cele 5 min din instrucțiuni, se va înmuia cum trebuie.
Pentru decuparea mantalelor de beton e musai neapărat un flex cu pânză de 230 mm, altfel nu reușiți. Dacă înălțimea liberă este mai mare de 1 m, trebuie armat, fie cu fier beton pe interior, fie cu corset metalic din corniere, ancorat de structura de metal. Eu am inserat bare filetate de 10 mm , cuplate cu piulițe, pe care le voi fixa sus, la 5 m cu niște plat benzi găurite.
În 2 zile preconizez că vom termina cu coșul, pe 2 etape, fiecare echivalente a 5 mantale exterioare.
Am folosit skill-ul dobândit și am zidit și coșul casei noastre – meșteritul e boală grea, când va fi gata casa o să rămân fără ocupație, mă apuc de alta.
Cam atât despre cabană, recitesc ce am scris și pare succint, dar timpul efectiv alocat a fost incredibil/chinuitor de lung. Am avut momente când am cedat și am cerut ajutorul unor meșteri, însă refuzurile m-au re-ambiționat și am lucrat mai departe. Nimeni nu vrea lucrări mici, de ore, cu deplasare. Nici un meșter prieten nu vrea să vină pe bani puțini, mai bine mă refuză, motivând că nu are timp.
În 30 iunie am avut parte de o operație de hernie de disc L5-S1, care m-a ținut inactiv cca 5-6 săptămâni înainte și altele 5 după. Totuși am ales operația pentru a putea reveni la lucru cât mai repede. August 2022 a fost luna unor lucrări de aducțiune a utilităților pe terenul unde familia mea va construi o casă. Avem atâtea vise despre locul în care vom sta toți 5 și perioada în care ne apucăm de construcție este incredibil de tulbure. Toate calculele financiare s-au dat peste cap, de la primele desene de acum 2 ani. A trebuit să includem meșteritul în planuri pentru a economisi din bani. Teoretic azi, o fundație de 80 de mp de duce spre 10.000 de euro. Însă alte lucrări, de salahor, se pot face și în regie proprie.
Nu sunt singurul care a muncit vara asta, bula mea este plină de oameni faini, ce nu se trag pe fese în fața muncii. Ionică … te salut!!!
La lucrarea noastră a fost ceva mai mult, am dus apa, curentul, gazul, fibra optică și canalizarea spre poziția casei, la 50 de m de drumul asfaltat. Și atunci am apelat la un instalator, sperând că vom avea parte de know-how și expertiză plus contribuție semnificativă. Ne-a indicat să săpăm șanțurile, urmând ca el să vină la poziționare.
Meșteritul și banii
După ce munca a fost făcută – cca 3 săptămâni, a venit 2 ore, a mufat 4-5 conducte de canalizare și un cămin și mi-a cerut 490 de lei. I-am plătit … cu noduri în gât, și cu obidă, conștient că munca făcută de noi putea fi finalizată fără aportul lui, la fel de bine. Învățătură de minte, meșteritul te face să apreciezi altfel priceperea unui om.
La final am tras linie și am sumarizat așa : 13.000 de lei cheltuieli pentru un traseu de mai bine de 50 de m în linie dreaptă, în care am montat canalizare – 68 ml, conducte de apă – 200 m, conductă gaz 55 m, fibra optică până pe stâlpul de curent, cu traversare sub drum, 81 de m cablu cu 5 fire de cupru – 5×6 mm.
Pentru că sunt zgârcit am ales să folosesc apa din fântâna de pe teren ca a doua sursă, pentru apa menajeră, pentru WC și mașina de spălat. Voi avea 2 țevi în casă, interconectate, apă potabilă de la oraș și apă gri, cu care voi și iriga curtea.
În banii de mai sus e tot, materiale și manopere, inclusiv săpătura și transportul a 100 de mc de moloz/pietriș. Suntem încântați, chiar fericiți, cred că am economisit o grămadă de bani.
Pregătirea terenului a implicat și tăierea unor arbori. N-am făcut poze, dar în loc să ardem crengile, le-am tocat cu tocătorul de crengi – Tocator resturi vegetale pe benzina – AgriEuro Achiziția de 1000 de euro de acum 2 ani s-a amortizat deja. Am efectuat ceva lucrări pentru terțe persoane și pentru mine și deja cred că banii s-au justificat. Nu e voie legal să arzi, iar să le cari în drum ca să le ia Drusal-ul de Baia Mare, e anevoios și impractic. Mulciul rezultat va contribui la solul din curte, după ce se va descompune.
Bonus, a trebuit tăiat un păr, iar la livadă un alt păr sălbatic a avut aceeași soartă. Făcea pere mici și acre de le dădeau lacrimile și la capre. Din cele 2 trunchiuri, prin bunăvoința unor oameni faini m-am ales cu niște cherestea. Aș vrea să ajungă piese de mobilă în casa noastră, la fel ca dulapul de pantofi din gorun – Dulap de pantofi din gorun și frasin
Bine, să nu credeți că trunchiurile de lemn ajung scânduri așa ușor. Logistica și timpul alocat sunt foarte importante, deopotrivă cu oportunitatea unor conjuncturi favorabile.
Așa arată norocul, un Volvo și un alt Tibi:
Ca să nu fie ușor, la terenul de la Baia Sprie am dat jos un inel de beton de pe fântână și l-am folosit ca și cămin pentru apa de la oraș, plus distribuția apelor de irigat. Avem acolo o rețea destul de elaborată, acoperă 50 % din teren și pot colecta apa de pe acoperișul de tablă de la Magazia de la Baia Sprie sau din fântâna cu diametru de 150 cm, care stochează 7000 de litri de apă. Pot să o trimit prin cădere către 4 puncte distincte, de unde vom asigura udarea unor segmente cu plante importante.
Așa că am nevoie de 2 capace, mari, de beton, pentru fântână și pentru căminul de apă. Le-am comandat la cel care mi-a livrat și tuburile de fântână acum 5 ani. Am așteptat 3 luni, din iunie pana in august și tot nu le-a făcut. Am acceptat fără negocieri prețul cerut, dar pur și simplu n-a vrut, n-a putut, n-a avut chef de muncă. Pentru că am fost operat, am avut răbdare, dar după 10 telefoane și 4 vizite la care am primit tot promisiuni și amânări … m-am decis să le fac singur.
Am pus polistiren extrudat la baza cofragului, i-am închis circular marginea cu 15 cm de tablă de 0,3 mm grosime, plasă de armare cu ochiuri de 10×10 cm cu grosime de 6 mm. Beton B200 vibrat și sclivisit și capace de vizitare verzi din compozit.
Ca și costuri am ieșit cu 15 % sub, ca și calitate 200% mai bine, plus anumite detalii suplimentare de personalizare. Pe acea țeavă va ieși un robinet cu apă potabilă, la baza lui este un sifon de pardosea, pentru scurgere. Încă nu e sigur, dar se va putea modifica și include un duș de grădină cu o spirală de tub negru, pentru a folosi soarele ca să încălzească apa.
Vin vremuri tulburi, va conta cât de mult putem reduce costurile și cât de mult vom putea să ne descurcăm din resurse proprii.
Soba de la cabana și lemnele strânse din toaletarea pomilor de pe un hectar, plus gardul mă fac să cred că pot funcționa semi off-grid. Cămara începe să arate bine, vinetele costa azi 1,5 lei, semințe pentru grădină sunt. Suntem la al 3-lea an în care am consumat aproape exclusiv legume din producția proprie, de usturoi sunt cel mai mândru. Pot să le cumpăr desigur, dar sunt mai gustoase pentru mine știind de unde provin.
Scriu de 10 ani încurajând meșteritul și-l practic pentru că sunt convins că e calea de a eficientiza traiul de zi cu zi. Aici includ fără echivoc și grădinăritul. Mi se pare că societatea s-a îmbolnăvit de consumerism, de cumpărat produse de-a gata și oamenii nu mai știu și mai ales nu mai vor să facă ei efort fizic. Munca e o sursă de sănătate, fizică și mai ales mentală. Nimic nu echivalează satisfacția și împlinirea reușitei pe forțe proprii.
Promit să revin la scris, urmează sezonul de stat mai mult în casă, deși drumețiile îmi fac cu ochiul și aș căuta să fructific fiecare ocazie.
