Moara de apă este o moștenire a patrimoniului național

De atâta vreme mă bate gândul să scriu despre moara de apă din pura înclinație spre eficiența unui sistem aproape ,,perpetuum mobile,,

Independența energetica este un deziderat universal în zilele acestea, greu de atins tocmai din raţiuni economice, datorate preţului prohibitiv al instalaţiilor eoliene sau solare. Dar apa? Înteleg că există o anumită reglementare în domeniu şi pentru a putea folosi puterea apei de la pârâul ce curge în spatele terenului tău trebuie obţinută autorizaţie de management al apelor. Aici era un link, dar se pare ca a disparut de pe situl oficial Apele Romane.

Până la partea legislativă, financiara şi practică de construcţie a unor instalaţii moderne de producere a energiei, omenirea s-a descurcat acum un secol mai uşor şi a folosit liber apa, acolo unde puterea ei permitea, pentru a-şi îmbunătăţi condiţiile de viaţă, pentru prelucrarea mecanică sau efortul mecanic de ridicare ori transport, astfel încât această sursa de energie vie si curată face parte din istoria comună a mai multor popoare.

Olanda a ieșit de sub ape cu ajutorul morilor de vânt, care pompau apa, dar moara de apă au fost cele care au furnizat continuu puterea necesara angrenării diverselor mașinării – pentru tăierea lemnului, pentru măcinarea cerealelor, prese de ulei sau macarale.

Nu mă voi referi acum la parcursul istoric al dezvoltării metodelor de utilizare a apei, ci doar la aplicaţiile cunoscute pe teritoriul Europei şi a României în special. Principial, un curs de apă cu suficient debit si putere, se deviază şi se îndiguieşte către un stăvilar, de unde apa este canalizată pentru a urma un parcurs prestabilit către paletele roţii morii. Roata morii, fabricată din lemn, poate avea mai multe variante constructive pentru palete, în funcţie de modul în care apa o angrenează. Roata morii transmite prin intermediul unui ax mişcarea de rotatie în interiorul clădirii principale a morii, unde prin reducţii sau amplificări, cu roţi dinţate sau alte metode mecanice de transmitere a mişcării se pune în funcţiune instalaţia propriu-zisă.

Original, roţile au fost făcute din lemn, la fel ca întreg mecanismul, axe, roţi dinţate, jgheaburi, tot. Curelele din piele au fost folosite şi ele pentru transmiterea mişcarii. Din motive care ţin de rezistenţa în timp, dupa ce fierul a fost disponibil pe scară largă, elementele de lemn care ajung în contact cu apa au fost inlocuite şi/sau întărite cu fier.

In Romania există cel mai mare parc mulinologic din Europa în satul Eftimie Murgu ( Rudăria) unde şi astazi funcţionează 22 de mori din cele 51 existente în 1910. Tradiţia folosirii morilor în zona începe cu anul 1772, iar până în anul 1980 când au fost înlocuite cu unele de metal, roţile erau în întregime din lemn.

La o simpla căutare pe ro.wikipedia.ro dupa termenii moară de apă, găsim neverosimil de multe menţionări ale satelor românești unde aceste mori există şi astăzi, câte 2-3 sau mai multe, ceea ce denotă faptul ca România păstrează o înclinație în acest sens, folosind forța apei şi în aplicații gospodărești, nu doar la Bicaz sau Porţile De Fier. În Maramureș veți găsi încă funcționale vâltorile de apa, pentru spălatul rufelor din gospodarii.

Cu drag, de timpuri vechi şi noi.

Citește și – Moară – jocul copilăriei, joc de inteligență și strategie