Am jucat moară când eram mic pe o foaie de hârtie folosind boabe de fasole și porumb, apoi pe table cumpărate și cu bile colorate pe post de piese.
Nine men’s morris, mill sau țintar, sunt nume sub care acest joc este cunoscut. Vechimea lui se presupune că datează cel puțin din vremea imperiului roman. Dacă ambii oponeți joacă fără greșeală trebuie să ducă la remiză, ca și în cazul X și 0.
Am scris despre atâtea jocuri din lemn încât mi se pare greu de crezut că am putut omite acest joc, însă recent, dintr-o cutie primită de copiii mei s-a ivit și un astfel de joc, pe o planșă din aia cu locuri pentru mai multe variante.
E frustrant să trebuiască să ai grijă să nu atingi tabla de moară din greșeală și să zboare toate piesele, urmând să ghicim unde au fost și să reluăm jocul presupunând că n-am uitat capcana pe care voiam să o întind. Căci să joci moară presupune anticiparea mișcărilor adversarului, și crearea de situații dublu câștigătoare, astfel încât să îi tai oponentului posibilitatea de a se eschiva. Când ești nevoit să deschizi o formație și ajungi să pierzi piesa respectivă spiritul combativ cere neuronilor să se zbată mai tare, în speranța că în zbuciumul lor vor depăși capacitatea adversarului.
Este un joc vechi, s-au descoperit forme de table din tot felul de materiale și cu piese surprinzătoare ca formă și colorit. Plăcerea apărută din culorile și materialele din care sunt făcute toate componentele face parte din joc.
Inscripțiile de pe marginea tablei de joc, culorile și forma pieselor, dar și materialele folosite pot personaliza jocul la un nivel care să-l identifice pe proprietar cu un statut. Libertatea și diversitatea opțiunilor pot aduce valoare și un astfel de joc este o declarație personală, denotă importanța pe care deținătorul o acordă capacităților intelectuale.
Sigur că lemnul este primul material din care trebuie fabricate aceste table. Pentru că nu e nevoie de mult lemn puteți căuta cele mai nobile esențe, cele mai frumoase fibre, cele mai distincte finisaje. Pentru piese aș merge pe piatră, ca prima opțiune. Nu vorbesc în van, intenționez să construiesc un astfel de joc pentru familia mea. Deja dețin un set de remi, făcut manual de peste 40 de ani, moștenit de la bunicul meu.
Seturile de pahare sau veselă personalizate, tacâmurile cu efigie sau embleme, cărțile cu coperte personalizate cu ”Biblioteca personală”, șervețelele de textil cu monogramă, sigiliul personal, sunt apanajele stabilirii unei dinastii, duc la albăstrirea sângelui și la perpetuarea unei familii, iar cineva trebuie să înceapă asta. Identitatea distinctă și prețuirea pentru obiectele personale se pot manifesta în multe feluri.
Am scris anterior – MoCo – Moara pentru Condimente – produs Modelăria Iași
De ce n-ar fi un joc de moară primul obiect pe care să-l dețină cineva și să aibă unicitatea propriei alegeri și decizii? Băieții duc numele mai departe, deși în viziunea mea fetele unei familii sunt mai aparte în sensul unicității, continuând un sir neîntrerupt de mame, începând de la Eva, de ce nu?
Afacerile germane cele mai mari sunt în general afaceri de familie trecute de a treia generație. Stabilirea identității și apartenența la un set de valori impun o conduită, instaurează privilegii dar și obligații, trasează peste generații o descendență ce poate friza celebritatea, dacă înaintașii s-au remarcat cumva.
Cred cu tărie că acest joc de moară, care mi-a permis să exprim astfel de gânduri poartă cu sine o simbolistică aparte. Nu poți fi flămând, desculț, cu capul gol sub cerul liber și să îți dorești așa ceva, un joc de moară personalizat. Dar dacă ai ajuns să te gândești la asta evaluează-te și descoperă în tine valori despre frumos, despre rațional, despre o mărturie peste timp a ceea ce ai vrut și ai făcut odată.
Știți vorba – lume multă, oameni puțini. Se apropie finalul de an, nu uitați să dăruiți, suflet în primul rând!
Cu drag, de vremuri și oameni buni!
