Am auzit, fara sa am certitudinea ca lemnul vechi, de peste 100 de ani, recuperat din diverse piese de mobilier vechi, din podele sau pardoseli din lemn de prin casele vechi, sau elemente de acoperis si tavane ale cladirilor vechi, ar fi la mare cautare printre amatorii de antichitati mobiliare. Ce stiu sigur e ca lemnul vechi are valoare, ca strainii il cauta, ca Maramuresul istoric si-a exportat multe case de lemn vechi, ca multe renovari de acoperisuri s-au finalizat cu transformarea lemnului in furnir de mare valoare, pentru parchet sau mobila pretuita de „straini”.
Lemnul, chiar daca are 100 de ani, daca a stat in conditii de pastrare bune, nu l-a plouat, nu a suferit din cauza daunatorilor, daca a fost tratat corespunzator, atunci isi pastreaza calitatile. Chiar daca la suprafata culoarea se schimba, cade vopseaua, se innegreste, totusi interiorul ramane conservat si nealterat. Dupa o re-slefuire, eventual debitare pentru grinzile mari, bucata de lemn de stejar recuperat extrem de uscata si intarita isi arata fata frumoasa, ca si noua. De fapt noua pe bune, căci nu a mai vazut lumina zilei până atunci.
Din astfel de lemn, vechi ca vinul sau otetul balsamic, cunoscatorii isi doresc obiecte moderne, in forme actuale cu culori naturale, fara modificarea nuantei naturale a lemnului. Am remarcat o inclinatie spre finisaje simple, lac fara bait, fara colorant, in straturi putine.
Dintre cele mai frumoase modele pe care le-am gasit, pe care cumparatorul le apreciaza doar cand le atinge, prin pipait si simțind fibra curată a lemnului vă las sa apreciati daca sunt pe gustul vostru sau nu.
Americanii au o afinitate aparte pentru lemn vechi – recuperat. Consideră valoros orice aduce un aport de istorie, având în vedere cât de tânără este națiunea lor și cât de multă nevoie de confirmare are.
Cu drag, de bun gust.
3 comentarii Adaugă comentariu