Mulțumesc mama!

Ar trebui să scriu o carte, ceva amplu ca și un volum intitulat ”Memorii”. Mama, e pentru fiecare dintre noi ceva mai mult decât o persoană dragă, cea câreia îi datorăm viața în sine, nașterea și creșterea.  Tot ce pot este să înșir frânturi de viață, din viața mea, în care mama a fost acolo, ghidând din umbră sau pe față, de la primii pași până la primul salar. Pentru cei care sunt o extensie a pesonajului George, din Seinfeld, care se prezintă ”Am 35 de ani și locuiesc cu părinții” nu pot decăt să simt compasiune si compătimire.

Mama, mama e cea căreia îi mulțumesc pentru că :

1. Fără să știe ce anume va face din mine om, a făcut totul ca acest deziderat să-i reușească.
2. A avut încredere în mine și m-a făcut să ajung adult, independent, sigur pe forțele mele, școlit atât cât trebuie și educat cu cei 7 ani de-acasă.
3. N-a ezitat să fie dură când a trebuit, chiar dacă atunci nu am înțeles.
4. A fost totdeauna omul pe care am putut să mă bazez că face totul doar pentru binele meu.
5. A întins o mână de ajutor ori de câte ori am avut nevoie cu adevărat
6. A avut încredere că fiul ei e responsabil fie că am vrut să schimb clasele din gimnaziu din cauza dirigintei, fie că am vrut să devin pilot de planor la 16 ani … și am devenit
7. Nu a intervenit fără un motiv întemeiat în viața mea, deși a păstrat aceeași grijă și preocupare chiar și din umbră
8. Mă face să mă simt copil și acum, când privesc de la +35 de cm mai sus, ca și atunci cănd aveam puțin peste 50 de cm.
9. Mă iubește necondiționat, suferă și se bucură pentru mine, fără a deveni patetică sau prea autoritară vreodată.
10. O iubesc din tot sufletul, fără rezerve sau îndoieli, de când mă stiu.
11. Am simțit că sunt adult, atunci când mama mea, mi-a scris un SMS înainte de a participa la un concurs televizat și mi-a spus ” Sunt mândră de tine, nu înțeleg tot ce faci, dar vremurile au ajuns să îmi arate că de acum nu mai pot să te sfătuiesc, mă depășește. De acum înainte tu va trebui să ne sfătuiești pe noi, știi mai multe decât mine.” Mi-au dat lacrimile.

Celor ce au uitat să îi spună mamei lor că o iubesc le aduc aminte că de câte ori o fac vor picura fericire atât în sufletele lor, cât și într-ale mamelor. Imaginile din articol sunt doar generaliste, nu mai sunt nici atât de copil, nici suficient de matur ca să fac parte din cele două stări. Prima am traversat-o, îmi doresc atăta sănătate pentru mama mea, încăt să ajungem și la a doua, când și eu voi avea părul alb.

Hrușcă a devenit puțin depășit în ceea ce privește colinda, e prea des repetat, dar melodia de mai jos are darul să aducă lacrimi tuturor celor ce n-au inima de piatra, e cea mai tristă melodie pe care o știu.

Daca mama are Facebook, luați un glob, agăța-ți-l în bradul de pe Brandul Mulțumirii, înființat de Kanal D și bucurați-vă împreună.

dacă nu …

Atunci sunați-vă mama, mergeți în vizită, luați-o în brațe, redeveniți copii, lăsați-o să vă mângâie, sărutați-i măna. Spuneți-i : MAMĂ, TE IUBESC.

Sărbători frumoase !