Despre Pastravaria Alex trebuie neapărat să revin și să scriu peste ani, căci proprietarii investesc puternic și modifică locul în forme neînchipuite.
Am urmarit cum in ani, locul situat la coborarea Gutinului, chiar inainte de intrare in satul Mara s-a transformat dintr-o terasa asezata haios peste un lac intr-o păstrăvarie neaosa maramureseana.
Păstrăvăria Alex s-a prezentat ochilor nostri prin 2008 când eram de-al drumurilor si invatam locurile unde merita oprit si speriat foamea cu ceva satios. Mamaliga-n straturi, in bol, cu branza pitigusa si jumari de slanina ramane preferata mea. Asa, ca si calatorul obosit, dupa o pauza de 30-40 de minute pe terasa de deasupra apei, cu burta plina si racorit de briza lacului, priveam nostalgic la amenajarile din jur, la moara de apa ce actioneaza moara unde se produce faina, local, la botul calului. Deveneam filozof si nu ma puteam abtine sa nu ma gandesc ca daca asa ceva s-ar multiplica, cu aceeasi atentie la detalii, cu bucate neinflorite ci doar incredibil de gustoase, turismul din Maramures ar avea de castigat fara doar si poate. Sa nu va asteptati la o servire de 5*****, cu anchor-ul pe mana, de un chelner teapan, apretat si doxat de exprimari lingvistice politicoase si distante.
Vreti Maramures? Atunci întrebați de Mărie, care e sora șefului, care cu picioare iuți si limba ascuțita in grai nealterat si fără menajamente va va spune de-a dreptul si de una si de alta. Daca v-a place, v-a încântă cu o gluma nu prea trecuta pe dinaintea bisericii si fiți cu băgare de seama la expresiile si cuvintele ei ca s-ar putea sa nu înțelegeți tăt ce spune. Ea bine zice, doar urechea neînvățată și ne-exersată cu graiul moroșenesc vi s-a părea limba străină.
Apoi, dupa o vreme, prin 2009 spre 2010 s-au mai facut ceva p-acolo, niste bazine, o „casuta din lemn” pe piloni de beton imbracati cu piatra infipti de-a dreptu’n apa, sa-ti susure muzica muntilor in timp ce gusti din pastravul cu mujdei. Care la randul lui a fost „tomna” prins din apa de dedesubt.
S-apoi, fă ca mine, te uita-n jur si remarca detaliu langa detaliu, putini de lemn pe post de coșuri de gunoi, stâlpi de lemn pentru lampioane, trunchiul de brad ce sta de tașnitoare pentru oxigenarea apei, pereții din dulapi de lemn rotund ai cabanei si acoperisul cu sindrila. Foisoarele de lemn, mobilierul de restaurant din bustean de brad sau mesele de berarie cu banci din trunchi de stejar intreg, totul e de-a locului, cioplit de mana, cu Știlu’ din mare, apoi cu barda, dalta si ciocanu‘ la finețe.
Da’ femeile ce-si zic ospatarițe? Cu zadie-n cap, poale largi si camasa tesuta din panza la razboi de lemn … rumene-n obraji si gurese … de mai mare dragu, sa le iei in brate si alta nu.
Faceti bine de poftiti, scriu de drag pentru ei, nu de musai păntru oarișce firfirei.
Pastravaria Alex – imagini
Să vă abateți din drum și pe la O ciorbă la Hanu’ Lu’ Cobâlă. Merită locul, oamenii și mâncarea bună.
