Pentru că ... cabane din lemn

Pentru că … cabane din lemn

E foarte simpatic tipul din reclama de unde am derivat titlul acestui articol și aștept critici pentru cacofonie, dar nu m-am putut abține să nu-l parafrazez. Uneori mă gândesc că există situații pe care nu ni le imaginăm decât dacă viața ne pune în postura reversului normalității pe care o trăim în mod curent. Suntem învățați cu cotidianul și ne vine greu să concepem reversul dacă nu ni se răstoarnă în față moneda.

Cănd eram mic eram convins că atunci când plouă la mine, plouă peste tot și am trăit o experiență revelatoare când am trecut prima dată de la ploaie la soare, pe un drum, atunci când am perceput limita picurilor de ploaie. La fel, l-am întrebat pe Tudor dacă are idee unde se duc păsările călătoare și răspunsul a fost instant: În țarile calde ! I-am povestit că acolo, în țările calde sunt oameni obișnuiți ca berzele, de exemplu, să vină cu puii lor, să-i crească și apoi să plece în alte țări, adică la noi în țară, să facă alți pui pe care să-i aducă iarăși la ei în țară ca să-i crească.

Și astea sunt doar câteva exemple, pe care le-am menționat ca să ajung la oamenii care locuiesc pe malul mării sau a oceanului și care își doresc în vacanță să meargă la munte. Interesant punct de vedere de asimilat pentru cineva care vede muntele și pădurea pe fereastră în fiecare zi, nu? Noi suntem familiarizați cu peisajul montan zi de zi, dar altora li se pare fascinant să vină aici și să petreacă timp între copaci, la o cabană de lemn, în drumeție, să facă focul cu lemne uscate, să culeagă ciuperci. Am simțit asta prima dată, și mi s-a părut impropriu, deși justificat, atunci când cineva aflat la mine în vizită, mi-a cerut să-l duc să vadă Maramureșul, munții, pădurea, cabanele. Nu știam că cuiva i se poate părea fascinant, pentru că nu vede așa ceva în fiecare zi, ca mine.

Pentru cei ce iubesc muntele, drumețiile, pădurea și cabanele vă ofer imagini cu verde și albastru, cu lemn și frunze.