Nu am avut tangențe cu pictura altfel decat trecător de cand mă știu, inginerul din mine nu prea poate desena fără liniar. Totusi, vizita pe care am avut șansa să o fac în atelierul maestrului Ștefan Popa Popa’s acum mulți ani m-a impresionat profund. Un fost coleg de liceu de-al maestrului m-a luat cu el in vizita ce avea sa-mi schimbe perspectiva asupra artei picturii. Maestrul locuieste in Timisoara intr-o casa stil vechi, cu cerdac si curte mare, iar de la intrare ocupatia lui isi face simtita prezenta in toate colturile curtii si in toate incaperile casei.
Mă gândesc ca din păcate ajungem sa apreciem prea tarziu valorile pe care le avem. Si mai păcat este ca strainii, alte natii, ni le pretuiesc din timp si ne „fura” cumva din operele pe care acestia le realizeaza in timpul vietii. Lucrarile lui Popa’s, cele mai valoroase, atârna pe pereti germani, danezi sau ale altor natii. In Romania cei apropiati maestrului au in proprietate opere inca ne-evaluate – primite sau cumparate. Stiu despre o serie de tablouri cu pesti pe o farfurie, cu unul, doi, trei si patru pesti in diferite aranjamente care sunt pe undeva, pictate cu dedicatie. Cand nu picteaza scene istorice, sau peisaje, sau portrete, Popa’s nu e doar cel mai rapid caricaturist, ci si un om pios, cu inclinatie spre cele sfinte care picteaza si icoane. Am bucuria de a detine doua astfel de picturi, de mici dimensiuni. O pictura am primit-o chiar din mâna maestrului, cu prilejul vizitei mai sus-amintite, iar maestrul a semnat-o in prezenta mea, cu dedicatie. Inca nici acum nu stiu de ce a ales acea icoană ca sa mi-o daruiasca si ma gandesc de multe ori la semnificatia scenei incremenite de pe lemn, ce reprezinta un soldat roman in genunchi, in fata lui Iisus.
Lectia umilintei se poate sa fie cea pe care trebuia să mi-o inșusesc in acea perioada, caci renuntarea la mândrie e o calitate greu de castigat.
Revin cu gandul ce m-a facut sa scriu azi despre tablouri si pictura. O rama este ceea ce transforma o pânza pictata intr-un tablou. Si azi si acum ma refer la tablouri, ca fiind operele originale, ale oricui ar fi ele, celebru sau ilustru necunoscut, dar originale, nu kitch sau reproducere. O rama de lemn, sculptat sau simplu, adauga povestii originale a picturii si plusul de valoare a materialului din care e facuta rama si a mesterului ce a fabricat-o.
Nu cunosc cine produce pentru maestru Popa’s ramele, singurul atelier de rame despre care știu de bine este cel condus de Cornel Roșca. Rosca’s sunt un grup de pasionați înainte de a fi meșteri, care sub îndrumarea d-lui Cornel produc opere de artă în sine, pentru toate continentele. Și doar ucenic să fii acolo este deja o stea pe epoleții unui tâmplar.
Ramele din lemn vechi, recuperat si refolosit au un farmec aparte, reinviind lemnul ce odata a fost grinda de hambar sau traversa de barca, sau poarta de lemn. Mi se pare ca plusul de valoare este incontestabil pentru o pictura în care patina timpului se simte.
Apreciez la fel de mult și lucrările de peisaje fictive ale unui american, însă vorbim de o altă latură a artei.
Poftiti de evaluati, va rog.
Am fost extrem de impresionat și de realizarea românească – Arbori bătrâni – Florin Ghenade si rame produse de Ionuț Dragnea
2 comentarii Adaugă comentariu
Sunt si eu unul care incearca sa se apropie de activitatea asta si care de 2-3 luni este in faza de documentare. Ideea este excelenta , dar utilajele prezentate sunt aproape „jucarii” (fierastraul PROMA250 ara inaltime de taiere 80mm, adica ceva mai mult decat un traforaj electric). Putem sa prezentam fiecare idei si sa adoptam fiecare soulutii optime functie de ce vrea fiecare sa faca. Ar fi constructive si ideile despre ce sa facem cu utilajele pe care le vom achizitiona