Poarta secuiasca tradițională este definită de literatura etnografică maghiară ca fiind aceea poartă sculptată din lemn, având trei stâlpi verticali înalți, uniți în partea superioară de o grindă orizontală acoperită cu șindrilă. Ea adăpostește două intrări: o intrare mică, pentru oameni, și o intrare mai mare, prin care trec căruțele și animalele. Prin secolul al XVII-lea au apărut variantele de porți cu porumbar deasupra. Nu toate porțile însă sunt locuite de porumbei, porumbarul reprezentând un simbol. Păsările reprezentau sufletele celor adormiți ai casei, și citind articole despre porțile secuiești, o bătrânică își amintea cum foloseau porumbarul ca adăpost pentru ploaie când erau copii.
Poarta secuiasca se deosebește de poarta maramureșeană prin stilul lor diferit. Simbolul principal sculptat pe porțile secuilor este laleaua, pe când la porțile maramureșene găsim simboluri antecreștine cum ar fi funia, nodurile, pomul vieții, rozetele solare, dar o să vă povestesc altă dată mai multe despre asta. Mai sunt și alte motive florale sau geometrice pe poarta secuiască, iar unele dintre ele sunt pictate în culori vii.
Se spune că poarta trebuie să fie atât de bine realizată încât sa reziste cel puțin trei generații, e o moștenire sacră. Pentru a putea construi o poartă, meșterul trebuie să fie dulgher, sculptor și tâmplar. La o poartă se lucrează luni bune și pot contribui la făurirea ei între 5 și 7 oameni. După finisare, poarta este impregnată cu ulei de in. Dimensiunea porții, respectiv înălțimea ei, era dată de înălțimea copacilor din zona în care era construită. Poarta mare trebuia să fie atât de înaltă încât să poată trece sub ea carul încărcat cu 3 sau 4 rânduri de fân. Aspectul artistic al porților a fost dobândit prin secolul al XVIII-lea, atunci au apărut decorațiile.
Talentul celor care au lucrat la poartă se vede din calitatea finisajelor. Motivele sculptate nu sunt alese întâmplător. De obicei, florile sculptate pe poartă indică numărul casei. În partea superioară a porții găsim mesajele, fie apare numele celui care locuiește acolo și a soției sale, fie apar mesaje de protecție a casei, cu rolul de a ține la distanță oamenii răi, necazurile și bolile. Protecția era extinsă și asupra animalelor, nu doar asupra stăpânilor casei. Păsările, soarele și luna sunt și ele prezente ca motive sculptate pe porți.
De asemenea, majoritatea porților indicau statul social al celor care le-au comandat, simțul lor estetic și dragostea pentru ordine, alegerea lor aducea un prestigiu în comunitate. Spune-mi ce poartă alegi, ca să-ți spun cine ești!
Cu drag și dor de meșteșuguri vechi!
