Portret de inventator – Dan Sobol – Bicicleta din lemn

Am considerat acest prim articol, cu denumirea de portret de inventator, cea mai potrivită formă pentru a introduce cititorilor munca și reușitele d-lui Dan Sobol, cu care am rezonat minunat la nivelul ideilor și înțelegerii asupra lemnului. Un dascăl este cu atât mai valoros și poate preda mai departe învățătura acumulată, cu cât timpul experienței sale este mai îndelungat și altruismul mai puțin erodat de reușita în carieră.

Prefață – Calin de la Stejar Masiv

LEMNUL ȘI BICICLETA

Poate credeți că, la nivelul mileniului trei au puțină legătură una cu alta. Dar istoria și amintirile, documentele și fotografiile rămase, ne spun altceva. Să o luăm însă mai… pe’ndelete.

Respectul și iubirea pentru lemn nu vin doar de la părinți și bunici, ne vin mult mai de departe, dintr-o ancestralitate adâncă, alături de piatră, de apă, de lut. De fiecare dată când omul avea de realizat ceva, își punea întrebarea – zicem noi firească – ce material să folosească, care era cel mai potrivit scopului și tehnicilor de lucru deținute.

Oamenii au folosit întâi bețe, unelte simple, neprelucrate, apoi au inventat plugul primitiv: o creangă de lemn cu o ramificație în unghiul optimal. Și lumea s-a schimbat. Căci au înmugurit din zveltul trunchi, orizonturi cvasi-nemărginite. Au urmat multe, multe alte invenții, perfecționări, dezvoltări ce ne-au adus în pragul expansiunii cosmice.

Și îi mulțumim lemnului, caldului, maleabilului, frumosului lemn!

Cam de acolo mi se trage.

Am prins dragul lemnului de la bunicul meu, meșter în a construi aproape orice. Când avea câteva clipe libere, se așeza ghemuit, cu spatele sprijinit de un perete, un gard sau orice altceva, lua o nuia de răchită, scotea brișca din jeb(buzunar), și se apuca să ne ciopleasă, dar și să ne învețe tot felul de obiecte. Unele doar pentru frumusețea lucrului migălos ieșit din mâna omului priceput și răbdător.

Apoi, copil fiind încă, am mers ani buni la cercul domnului profesor Peter de la Palatul Copiilor Arad – căruia ca o întâmplare sau nu, i-am urmat ca profesor de modelism – unde alături de alți copii, am deprins încet și cu perseverență arta de a construi avioane și corăbii.

Au urmat educatorii mei, brigadieri, maiștrii, ingineri profesori la Liceul de Lemn din Aradul Nou, meșteri viscerali prin încrustația ADN-ului lor, oameni dăruiți lemnului ca unei religii. Vedeam în ochii lor o sclipire pătimașă, tandră ca pentru fiul sau fiica iubită și nu înțelegeam de la început – nu întotdeauna – de ce insistau că lemnul trebuie iubit necondiționat, așa cum se dăruia și el mâinii harnice, pentru a putea realiza cu perfecțiune un lucru ca o operă de artă.

Întâmplările vieții sau șansa, au făcut să lucrez cu lemnul tot restul vieții în sectorul construcțiilor și a mobilei. Acum parcă nici nu știu altceva. Îmi place mecanica, o revăd și o aprofundez cu aviditate de fiecare dată când am ocazia, dar dragostea mea rămâne lemnul. Și cred că acum și aici este momentul să fac precizări importante: când vorbim de lemn, avem tendința să îl considerăm învechit, depășit și nelalocul lui într-o eră cibernetizată, dar prea puțini știu că lemnul este un compozit oganic și evident natural, ecologic 100%, superior multor materiale realizate de mâna și inteligența omului. Prea banalul lemn de salcâm, putrezește de 2-3 ori mai încet decât aluminiul, în cele mai vitrege condiții. Ba chiar se comportă mult mai bine la temperaturi drastice (foarte cald sau foarte rece), decât materialul metalic-strălucitor obținut cu atâta trudă și consum de energie. Iar prelucrarea lemnului în toate fazele, este principial aceași cu a celorlalte materiale: debitare, degroșare, dimensionare logitudinală și transversală, găurire, șlefuire, etc.  La fel și utilajele. Avem toate cunoștințele specifice necesare obținerii unui produs din lemn. Și în multe privințe este mai ușor, mai eficient, să execuți o piesă de lemn. În primă fază necesară definirii parametrilor, a avionicii, precum și a altor caracteristici funcționale, modelul 1/1 Concorde(singurul avion supersonic de pasageri) – prezentat astfel și la Salonul Le Bourget, a fost ansamblat dintr-o multitudine de piese realizate din lemn de tei.

Și acum ajungem la biciclete. Sau… și la biciclete.

Primele biciclete, ca și primele automobile, vapoare, avioane, au fost din lemn.

Prea repede și doar din motive consumiste, s-a înlocuit frumosul lemn cu oțelul și apoi cu aluminiul. Acum și mai grav, am introdus în construcția bicicletelor compozitul anorganic: fibra de sticlă, de carbon, impregnate cu rășini din cele mai toxice. Acestea sunt și vor fi o mare provocare când se pune problema reciclării deșeurilor din procesul tehnologic, respectiv al produselor ieșite din uz.

Dar atunci când oamenii vor înțelege deplin, vor reveni la ancestralul lemn. Căci ne vom întoarce tot mai mult, tot mai accelerat la materialele de’nceput.

Eu am făcut o avanpremieră, un preludiu, o introducere la ceea ce va fi. Previzionez viitorul. Bicicletele din lemn sunt doar o parte din preocupările mele constructive, meșteșugărești. Mi-ar place să-mi fac o canoe, un velier, un aparat de zbor ultraușor. Dar o iau mai molcom, că-s doară din Ardeal. Am de terminat ceva acareturi pe lângă casă, apoi atelierul potrivit pe care orice meșter trebuie să-l aibe. Cu bicicletele a fost simplu: am valorificat o idee mai veche din liceu, am studiat și m-am documentat pe problemă, am făcut de probă un model, am depus cereri de brevet, și apoi m-am pus pe treabă. Condițiile de lucru au fost modeste, am lucrat pe unde am putut – în mansardă sau în pivniță, după vreme – ca în final să obțin o serie de modele potrivite scopului. Esența a fost lemnul. Am vrut să scot tot ce se putea din performanțele și frumusețea acestui material minunat. Am folosit ce aveam prin rezerve, unele adunate de zeci de ani, am mai cumpărat câteva foi de placaj, și iată rezultatul.

Dintr-o ambiție, din dorința de a demonstra că se poate, am finalizat o lucrare de excepție:

• Cea mai ușoară bicicletă de lemn din lume – 2924g, la câteva grame de RECORDUL MONDIAL al germanului Gunter Mai cu bicicleta lui de carbon și epox. Precizez: bicicleta germanului a fost dezmembrată și vândută PE BUCĂȚI. Deci, NU MAI EXISTĂ !
• Cea mai ușoară bicicletă ecologică din lume – căci am folosit doar adeziv eco pe bază de apă(tip aracet, produs la Arad, cu certificat UE);
• Cea mai ușoară roată spate cu diametru de 612mm la 554g cu tot cu butuc și umplutura de rulare(ce urmează a fi acoperită cu un film de textil și cauciuc eco);
• Probabil(!), cel mai ușor șezut+tijă – total 108g;
• Cât de curând doresc să fac o roată față super ușoară – undeva în jur de 300g și o furcă față nouă; așa este posibil să bat RECORDUL MONDIAL ABSOLUT la biciclete.

Portet de inventator

Dar cel mai important dintre toate:

• Cel mai ușor, mai performant și mai fiabil sistem de transmisie pentru biciclete, având cutie de viteze cu un disponibil de 48 de trepte în trei registre de selecție în curs de brevetare, proiectată cu schimbare electronică/wireless a vitezelor și cu integrarea ambreiajului, a frânei și a unui eventual motor electric auxiliar, TOATE INCLUSE în aceeași cutie, în aceeași incintă.

Conceptul general dar și varianta de record, cea realizată acum, presupun un cadru modular simplificat, standardizat, ce poate fi prelucrat pe CNC din oțel, aluminiu sau orice aliaj dar și din mase plastice, ce include și încorporează cutia de viteză cu brevet de invenție. Transmisia este cu cardan realizat din lemn de bambus, iar jumătate din pinioanele cutiei de viteză sunt și ele din lemn. Se pretează la cursele de velodrom, la cele de contratimp, dar și la dezvoltări viitoare. Căci mai am pe planșetă o minibicicletă pliabilă de oraș și un triciclu din categoria „dorsală”.

Consider că împlinirea mea ca inventator și meșter este mare, dar sper că citind aceste rânduri, voi cititorilor, să priviți altfel munca dăruită a artizanului, precum și materiale tradiționale ce ne-au generat devenirea și ne-au definit viitorul.

Cu drag, de lemn, Prof. Ing. Dan Sobol

Pe aceeași temă, puteți citi despre un alt portret de inventator – Mihail Luxandra – Bicicleta din lemn marca Mihail Luxandra | Romania