Masa de cafea. A fost prima piesa de mobila din stejar masiv pe care am avut-o. Cu prietenii comentam ca la orice chef, cind vor fetele sa se urce pe masa, va tine masa greutatea tuturor care reusesc sa stea pe ea. Extensibila, se preta la numar diferit de musafiri, joasa, 45 cm, cu doua sertare, a fost prima masa ce m-a invatat senzatia autentica a lemnului. Atingerea fibrei lemnului ne distragea atentia de la jocul de carti sau remi. De-ar putea povesti, multe ar spune. Masa ma refer.
Azi e la birou, am adus-o si am cazat-o intre canapeaua si fotoliile de piele in sala de protocol. Asa s-a si vandut, e adjudecata chiar daca are ceva ani, dar noul proprietar inca nu a relocat-o. E patinata, adica locurile de incleiere, marginile sint intr-o nuanta inchisa fata de restul suprafetei astfel incat arata antichizata. Anii doar adauga valoare, nu poti imbatrani ceva ce e fabricat si arata ca si acum 50 de ani. Culoarea e atat de clasica incat nu incape la indoiala ce lemn sta sub lac. Zambesc la faptul ca pentru orice gospodina aiurita, un ghiont dat din greseala cind manevreaza artistic aspiratorul se lasa cu vanatai si nu misca un fir masa din loc. Evit mutarile, ma costa prea mult gratarele pentru toti prietenii de care am nevoie pentru asa operatiune.
Nu se mai fabrică această piesa de mobila, din toată colecția Provence a rămas în producție doar masa extensibilă.
Cu drag, de moda veche.
