Despre primul metru de autostrada din Moldova am auzit la radio dimineață după 8:00 ascultându-l pe Vlad Petreanu. N-am prins decât frânturi și drept urmare am continuat ziua prins cu cele ce le aveam de făcut. Acum, după 12:00 tot netul e plin de informații și distribuiri ale prietenilor pe rețelele de socializare despre acest demers.
La ora 12:00 avea 185.000 de vizualizări la 24 de h de la publicare. Prea puțin!
Eu, ca proprietar al acestui blog, cu o audiență de cititori mai isteți decât cei ce răsfoiesc tabloide, sunt nevoit fără tăgadă să replic acest demers. Titlul cu „ primul metru de autostrada ” este peste tot, însă nu e corect să facem asocierea cu „un om de afaceri”, mai mult mi-a plăcut formularea „ Un tânăr din Moldova”
A menționat și Maramureșul, ceea ce deja mă obligă fără drept de apel să subscriu, folosindu-mă de puterea publicației online pe care o dețin.
Așa e corect de spus: un tânăr din Moldova, cu posibilități financiare să plătească 4500 de EURO, să dețină un pământ între Putna și Voroneț, să fie suficient de încrezător în lipsa dependenței afacerii lui de STAT pentru a nu suferi repercursiuni. O filmare muncită, la nivelul firesc de azi, numărul mașinii sale e vizibil, are asumarea publică a declarației și ceea ce am apreciat cel mai mult e NEAPARTENENȚA politică.
N-a menționat nimic despre vreun vinovat și a afirmat clar că noi, fiecare, avem datoria de a ne ridica și de a ne implica.
A construit „ primul metru de autostrada ” simbolic, cu scopul de a atrage atenția și am deja convingerea că a reușit. Nu-s mâncător de fast food, am degete la o mână de câte ori într-un an „greșesc” ca să-mi amintesc de studenție astfel, însă mă bate gândul ca în 15 martie, la ora 15, când se va opri activitatea așa cum a provocat Ștefan Mandachi românii să o facă, să mă duc la Spartan și să asist, apoi să susțin ideea lui.
I-a provocat pe 3 oameni de afaceri mari, importanți, dar nu va primi nici un răspuns sunt sigur, aceia sunt prea dependenți de STAT ca să aibă curajul să și-l pună în cap, indiferent ce gânduri le umblă sub pălărie.
Portalurile online sunt pline de articole care preiau știrea, însă Moise Guran sau Vlad Petreanu încă n-au scris despre asta. Republica a scris cu adevărat un articol despre știre, ceilalți doar au preluat clipul cu 3 rânduri de text.
Am afirmat, fără nici un context de afinitate politică că se mișcă țara, că apare o schimbare de generații și cei tineri chiar glăsuiesc. Proteste similare cu „ primul metru de autostrada ” au mai fost, și din păcate se sting, dar devin tot mai dese, semn că obida și amarul nu mai pot îngădui tăcerea. Chiar și fără o direcție politică care să contabilizeze pozitiv acest val, oamenii vor impune o schimbare.
Ritmul este lent, va dura, poate eu voi fi bătrân pe când se va vedea ceva. E păcat că trebuie să fie așa, sper doar să mai îmi amintesc și comparând să pot afirma că ceva e atunci mai bine decât e acum.
Optimismul și speranța mea sunt incurabile!
1 comentariu Adaugă comentariu
Multumesc Calin pentru acest articol. Cred ca noi cetatenii ne putem implica intr-un astfel de proiect via crowd funding. 1 mil persoane ori 10 lei= 10 mil; x100 lei=100 mil. Nu cred ca e imposibil. Chiar cred ca gasim vreun tinar ca el sa inceapa asa un proiect. Dar ca sa fiu rautacioasa, m-as opri cu o astfel de autostrada 2km de Bucuresti.