Dacă o gospodină primește aprecierile comesenilor pentru continutul platourilor, cel din capul mesei se laudă cu ceea ce toarnă în pahare. Mi-amintesc de o frază scrisă de Sadoveanu în Valea Frumoasei când pescarul bătrân îl sfătuiește pe cel tânăr să aibă răbdare și să învețe că ,, Vine o vreme când afli că peștele nu are așa de multe oase și rachiul nu te arde pe gâtlej ,,
Rafinamentul cere și se definește ca o suită de acțiuni și tabieturi, specifice fiecărei case, prin care, în timp, se instaurează un fel de ritual intern. Cei în vârstă îl apreciază tocmai pentru că asigură o tradiție în care se regăsesc și se refugiază pentru a-și reconfirma statutul, iar cei tineri se formează și și-l însușesc în timp tocmai bine pentru a prelua ștafeta de la generația anterioară.
Raftul de vin din sufragerie, sau dining, așezat strategic lângă capul familiei, din lemn vechi, blindat cu sticle ce pot rosti o poveste fiecare, adăpostind pahare cu sunet cristalin și instrumente ce fac servitul băuturilor o artă, cred că își merită locul în fiecare casă. Înainte vreme am mai povestit de un Open Bar Party sau de un Vernisaj de pictură, toate conținând aceeași temă, a păstrării sau etalării sticlelor de licori.
Îmi imaginez bătrânețile într-un deja-vu în care stau la masă cu familia, copiii și nepoții, cu veselie si zarvă mare și cald si bine. Și eu, cu o servantă ca mai jos alături, torn în paharele familiei stropi de licoare numai bună de închinat și urat : Multă Sănătate !!!
