Cei care au studiat silvicultură și industria lemnului pot spune din cărți și citate valori în funcție de ceea ce le-au predat la școală despre randamentul de debitare al cherestelei. Practica și lucrul efectiv a făcut ca majoritatea celor care lucrează azi în ateliere mici să aibă o părere personală foarte diferită.
Prietenul Tibi m-a certat că vreau să scriu despre așa ceva. ”Ce-o să zică lumea?” Ce să zică, că respect lemnul și că lucrez în plus ca să nu facem risipă.
Banii mari se fac cu lemn la măsuratul buștenilor sau a cherestelei ( sau se pierd) și la debitarea primară din scândură. După ce transformi scândura cu coajă în elemente cu 4 fețe paralele se schimbă totul, e mai ușor să te crezi tâmplar.
Ceea ce pot spune eu este că detest din tot sufletul irosirea lemnului. Am livrat odată o comandă în Danemarca, una aparte și am avut divergențe pentru că lemnul n-a fost selectat A++, că fibrele nu sunt uniforme, ca densitate, ca sens, ca culoare, ca mama zmeilor … Apoi mi s-a făcut părul măciucă și mi-am jurat în barbă că nu mai repet experiența.
E păcat să irosești lemnul pentru imperfecțiuni care nu sunt defecte. Imperfecțiunile sunt naturale și trebuie categorisite bine înainte de a le pune eticheta că sunt DEFECTE.
Trebuie foarte bine să faci pace cu tine și să-ți alegi clienții care să rezoneze cu tine. Lemnul e ca pielea omului, nu suntem nici unul imaculați, ca foaia de A4 scoasă din top. Avem semne, riduri, cicatrici , la fel ca lemnul. Nu sunt defecte, sunt semne de naturalețe, cei care vor mobilă din stejar masiv, dar cu fibra fără imperfecțiuni, nu sunt printre clienții noștri. Dacă lor li se pare sau văd că mesele nu au defecte, este pentru că ne-am străduit să arate fața bună și frumoasă.
Blaturile de masă sunt cele mai pretențioase, aici merge cea mai bună scândură. Însă producem din fiecare capăt de lemn ceva și o parte foarte-foarte mică este deșeu.
Dacă o față de poliță are alburn sau dosul un nod chituit, dacă un dos de ușă are la fel, puțin alburn sau chit eu afirm că nu e nici o problemă. Părțile vizibile trebuie selectate cu grijă, la lipirea panourilor învârtim mult elementele ca să ”dea bine” să semene fibrele, nuanțele, să ne placă și nouă.
Randamentul cherestelei de stejar poate fi 70% sau 50 % sau mai puțin. În ultimul an am achiziționat cherestea cu diferite calități și înțeleg din ceea ce vorbim cu cei din uscătoare că parcă nu mai este lemn bun. Nici ei nu acceptă să învârți stivele, să alegi bucată cu bucată toată cheresteaua, să rămână cu cea mai rea scândură.
Când lucrez pentru mine, elemente ca și cele din imaginile din acest articol, caut să maximizez cât pot randamentul lemnului de stejar. Mă doare sufletul să arunc stejar ca lemn de foc, mai ales că prețul s-a dus unde s-a dus azi. Mai bine pun puțin chit, sau accept diferențe de coloratură de fibră. Nodurile sau crăpăturile care nu-s căzătoare se pot accepta, mai ales dacă nu e blat.
Regret nespus când văd scândură în valuri, cel care o vinde ridică din umeri, însă greu ajungi la 60 % din grosimea plătită.
Am scris odată supărarea mea la astfel de situații – Scândura de frasin pentru podele distrusă în prelucrarea primara
Un banzic prost reglat anihilează zeci de ani în care copacul acela a crescut. Un om ce lucrează la banzic fără să fie interesat de randamentul debitării primare, fie că e salariat, fie întreprinzător – pierde bani. În primul caz nu dintr-ai lui, foarte rar vezi în cazul al doilea dezinteres.
Lemnul e o valoare, e aurul verde după unii, însă e vorba de mai mult, e vorba de respect. Valoarea și respectul sunt surate, merg împreună, se condiționează reciproc. Respectul față de natură, față de valoarea lemnului de esență tare, față de mine ca om, față de mediu, de tot
Am sobă cu lemne, prima e la cabană, a doua va fi acasă, la casa ce încă e doar pe hârtie. Va fi o sobă eficientă, teoria spune că sub 2000 de kg de lemn ajunge pe tot anul.
Randamentul se vede după deșeuri
La ierni ca și asta de acum, scădem la jumătate consumul.
Voie bună oameni faini!
