Să vinzi grădinarului castraveți este echivalentul cumpărării de pesmet. Nu sunt împotriva industriei morăritului și panificației care reciclează pâinea uscată, principiul mă preocupă. Pesmetul este un produs pe care toți îl deținem în casă, însă fără a fi transformat în forma finală din indolență, nepăsare sau neglijență. Aruncăm pâinea veche în loc să o uscăm, să o măcinăm și să o folosim pe mai departe.
Sunt un înverșunat principialist care crede că de mâncare nu ne batem joc. Băieții mei zâmbesc când le spun că cine lasă în farfurie va avea o nevastă urâtă. I-am învățat să facă pesmet și mă bucur când ajung să nu arunc pâinea mucegăită ci reușesc să o usuc și să o macin. Nu e vorba de avariție, mi se pare că a cumpăra pesmet este echivalentul risipei deșănțate.
Pesmetul are și o altă formă, ca aliment deshidratat de panificație pentru armată, însă cum nu mai este obligatoriu servicul militar a rămas în înțelegerea colectivă doar sub forma de măcinătură de pâine uscată. Mi-aș dori ca exemplu pesmetului să conțină revelația trezirii acestei nații din risipă și lipsă de eficiență.
Vindem grâu și cumpărăm pâine congelată sau croissante. Vindem lemn, bușteni și cumpărăm mobilă din alte țări. Risipim resursa primară plătind bani pe ceva produs din ceea ce noi deținem dar nu folosim. Pesmetul este exemplul cel mai bun ce-mi vine în minte pentru multe obiceiuri proaste, care pe lângă inutilitate duc și la pierderi financiare.
Serios, ne trebuie rețete ca să facem pesmet de casă? Realizează cineva ridicolul citind așa ceva? Suntem chiar atât de lipsiți de judecată? Am pierdut totul, am ajuns doar rotițe dintr-un mecanism?
Ne învățăm copiii să nu ardă lemn, mai bine gaz. Pentru cine?
Supermagazinele din localitățile unde oamenii locuiesc la casă și grădină vând cantități neverosimile de legume importate din Spania, Egipt, Marea Britanie. Când merg la muncă în livada mea, nu o fac pentru că nu-mi permit să cumpăr acele produse, dar refuz să cumpăr pesmet, mă înțelegeți?
Habar n-am de ce am scris acest text, este exprimarea libertății mele online. Nu mă aștept să reacționeze nimeni, dar știu sigur că dacă câțiva cititori vor păstra în minte exemplul pesmetului, am reușit să influențez pozitiv gândirea unor români.
Azi am uscat pâine, am o mașină veche de tocat carne, cumpărată de la vechituri cu 10 lei. Băieții mei sunt fascinați să învârtă manivela.
Atât e tot. Banii de pesmet mai bine li-i dau lor.
3 comentarii Adaugă comentariu
eu mananc pesmeti cu iaurt sau smantana de cand sunt mic ;
am fost bucuros cand Megaimage a inceput sa vanda pesmeti ; am inteles , daca cineva
din magazin nu m a pacalit , ca erau din reciclare proprie …pare de bine deci.
as mai avea de spus 2 lucruri : dinspre partea tatalui sunt cateva generatii de preoti, primul nascut se chema tot timpul Gheorghe si devenea automat preot ; bunica lasa la poarta casei painea uscata din colaci , cine era flamand putea sa se serveasca ; nu i placea sa o dea la porci(care de fapt nu e chiar asa groaznic).
francezii au adoptat ( anul trecut parca) cea mai severa legislatie impotriva risipei alimentare ; printre altele , la restaurant i ti da la pachet ce nu ai putut manca .
respect exista si la cei bogati , nu numai la cei saraci , scandinavii sunt vestiti pentru cumpatarea lor , chiar daca au un fond de investitii national care a depasit 1000 de miliarde
de acord, pesmeti e una, pesmet e alta. Snitele faci tavalind carnea prin faina, ou si pesmet. La asta fac eu referire.
Nu santeti singurul carea aplica aceleasi principii, la fel sant si eu dar pentru asta i-ti trebuie o educatie de cand esti mic(7 ani de acasa).Am discutii si acum cu sotia pe tema becului aprins ziua sau cu apa data la maxim pentru a spala un mar, nu si in privinta pesmetelui facut din paine veche pastrata in punga de panza! Probabil cel mai greu la oameni este s-a schimbi obiceiuri