Am cumpărat anul trecut scândura de frasin pentru podelele de la cabană. Mi s-a oferit un serviciu gratuit care am crezut că mă va ajuta mult și mă va scuti de manipularea scândurii în prea multe locuri. Am luat aproape 2 mc, cu intenția de a o folosi și la elementele de mobilare interioară, după ce termin de podit.
Mașina de transport era gata încărcată, eu fericit nevoie mare că am salvat mult efort și bani, doar că la descărcare s-a schimbat întreaga tărășenie. Omul de pe mașină mi-a dat la mână scândura de frasin și eu am stivuit-o în podul cabanei. Pe măsură ce primeam fiecare bucată simțeam că mi se face negru în fața ochilor. Simțeam denivelări, diferențe de grosime, am văzut elemente curbate larg, de parcă nu trecuseră prin utilaje. Am terminat de descărcat și am fost sigur că tot ajutorul primit gratis compromisese lemnul iremediabil.
Eu cerusem doar atât – marginile paralele și toată scândură să aibă aceeași grosime.
Mi-a părut sincer rău de decizia de a accepta acest bonus și am realizat că mi-am făcut-o cu mâna mea. Mă doare sufletul de atâta lemn irosit, de banii pierduți, de risipa cu materialul respectiv. Am ales acum, după vreo 7-8 luni cel mult jumătate din scândura de frasin, pe care am dus-o să o prelucrez din nou. Din țol o să rămân cu cel mult 18-19 mm grosime, deși cele câteva bucăți neprelucrate pe care le am din aceeași serie au și acum 27-28 mm grosime. Voi monta traversele des, ca să compensez lipsa grosimii de material.
Cei care au lucrat cu lemnul meu, aș spune că au meserie de grăjdari, nu de tâmplari. Au tivit scândura la ochi, cred că n-au montat nici un șteler pe utilaj. Apoi când scândura de frasin a intrat la grosime, nu trecuse niciodată pe abricht și după cum i-a fost norocul, a intrat la prelucrat pe fața opusă denivelărilor de gater cele mai pronunțate. Sunt elemente atât de frumoase ca fibră și dacă le privesc în dungă sunt pe toată lungimea șerpuite. În secțiunea scândurii e greu să găsesc 2 fețe paralele.
Am cerut ca toată scândura să aibă aceeași grosime, ca de podele, normal. Am măsurat cel puțin 10 cote diferite în stivă, dintre care pe o singura scândura sunt cate 3 cote, depinde unde pun mâna pe lungimea ei, de 2,40. Întreaga cabana are contribuții de la prieteni, am lucrat acolo cu oameni dragi și fiecare și-a adus aportul pozitiv. Clopotul lui Gauss însa este valabil, cred ca problema de acum este contraponderea acoperișului senzațional de draniță. Sper că s-a terminat cu ghinionul.
Am făcut din scândura selectată ca fiind irecuperabilă straturi de roșii, raised beds, ca să nu mă gândesc că e de aruncat. Mai am, mintea mi-e blocată gândindu-mă ce aș putea scoate din ea. Poate elemente scurte, cu tot felul de grosimi, din care să încerc mai apoi, prin lipire să construiesc ceva util. Încă nu știu. Oricum frasinul nu este un lemn rezistent afară, sub cerul liber, mai bine se comportă bradul.
Am suferit realmente văzând bunătate de scândura de frasin distrusă de incompetența și nepăsarea unor oameni, ce lucrează fără să le pese de rezultatul efortului. Am învățat că mai bine mă lipsesc de bunăvoie de astfel de ajutoare, pentru că am ajuns ca din banii plătiți să pierd, în loc să economisesc efort și costuri suplimentare. În acest moment am mai mult de lucru și mai mult de plătit pentru ceva ce trebuia să fie un serviciu gratuit.
Învățătură de minte, pe buzunarul meu, sper să deschidă ochii și alții ca să nu pățească la fel.
Nu-s supărat, doar incredibil de trist pentru lemnul compromis și pierdut.
1 comentariu Adaugă comentariu
Pacat , mare pacat , si-au batut joc de marfa si de tine , scandura a fost taiata gresit la gater, circular, ma rog ce utilaj o fi fost , a fost prost stiviuta si s-a strambat , si cireasa de pe tort a fost stricata la” grosime „, prima data trebuia calibrata pe abrict si apoi trasa la grosime , era mai bine daca o cere-ai nemarginita si o prelucrai tu , imi vine sa plang o scandura de frasin este o frumusete.