Scara este gata de vreo două săptămâni, am lucrat câte puțin la diverse detalii de interior și ne apropiem de forma utilizabilă a cabanei, măcar pe timpul verii.
Am reprodus modelul de scară construit la amenajarea din Cluj, cu treptele îngropate în vanguri. Am scris despre asta un articol – CNC-ul automat sau manual – poți sau nu să te descurci fără? – și soluția constructivă a fost relativ simplu de realizat, dacă ne-am pregătit bine.
Scara asta are o poveste lungă, eram gata să o comand colegilor de la Dippanels, însă după ce am primit anul trecut 4 vanguri de stejar, de cca 40 cm lățime cu grosimea de 5 cm, comandate de muuult timp și apărute brusc de-a gata m-am încăpățânat să concep scara de unul singur. Am încercat să folosesc un program free online care este de apreciat doar pentru că există, dar nu mi-a fost de folos. Practica nu se pupă cu teoria.
Într-un final am desenat scara pe perete, fizic, pe lambriul alb și am adaptat dimensiunile la elementele de care dispun. Treptele sunt din frasin alb, vangurile din stejar. Pentru că am omis să includ în proiectarea inițială a cabanei și scara, crezând că vom avea o scară rudimentară, cu fușteie ca și aia de urci în porlaș, am considerat că e musai neapărat să fie utilizabilă fără abonament la sala de ghips și de către copii.
Am adăugat anul trecut podul de peste camera de zi și am lăsat atunci loc pentru scară doar un dreptunghi de 220×90 cm. Azi sunt de părere că prima dată când lucrezi la un proiect desenezi scara și apoi restul împărțelilor de spațiu. Vasile Hotico, cel care mi-a ridicat structura era cât pe ce să se lase convins să îmi facă scara odată cu ridicarea structurii, însă nu mi-a reușit. Oscilez dacă să cred azi că e de bine, cea din stejar arată mult mai bine decât una dulgherească din brad. E și mai suplă, dar detest anii în care accesul sus a fost doar pe o scară de aluminiu.
Am împărțit scara în 2 rampe și limitat de tavanul jos, am doar o treaptă până la podețul îngust. Dacă aș fi mărit podețul atunci unghiul scării s-ar fi accentuat și săream peste cele 45 de grade din acest moment. Nu-s multe trepte, trebuie ridicat piciorul doar de 10 ori ca să ajung la 250 de cm deasupra capului, și ergonomia lui Neufert mi-ar da în cap, dar este ok, utilizabilă și decent de parcurs de la mic la mare. Sus e de nani, nu e de trafic intens.
Am învățat multe, concluzia mea este că musai și neapărat trebuie să proiectezi de la fundație până la tabloul de pe perete toate detaliile dacă nu vrei să improvizezi pe parcurs soluții și să ți se agațe de suflet detalii de construcție care să umbrească încrederea în calitate. Pentru ce utilizăm noi cabana nu sunt probleme, nu e locuința permanentă, dar la o cază rezidențială nu aș accepta atâtea compromisuri.
Scara din lemn masiv din cabană e tare frumos închegată, nu scârțăie, frasinul din trepte e mai elastic decât stejarul și aduce un aport de confort.
Eu sunt de-a dreptu’ încântat, finisajul e doar cu ulei, mai am de dat pe treapta dintâi și pe podeț. Văd luminița de la capătul tunelului, și sper să reușesc să fur timp ca să mai șterg anul acesta din lista de ”nefăcute”.
Cu drag, de meștereală!
