Schiuri din lemn … și mai ales meșteri

Astăzi vreau să vă spun despre schiuri din lemn în general, fără să pun accent pe Skimanufaktur.at sau pe Klaus Dursch a căror muncă apare în imaginile din acest articol.

Am urmărit fascinat procesul de producție, explicațiile și tehnica implicată și concluzia mea este că oameni buni, valoroși pentru societate își dedică timpul făcând astfel de piese pentru că trebuie să direcționeze undeva imboldul nativ de calitate de care dispun.

În ultimele decenii am asistat la o explozie a tehnicii și pare că dezvoltarea internetului, a calculatoarelor și a soft-urilor aferente acestor smartdevice-uri este percepută ca o realizare a omului. Nu reușim în schimb să mai construim o stație de metro sau 100 de kilometri de autostradă, asta comparativ cu ani ’50 din secolul trecut când s-au făcut în 2 cazuri peste 1000 de kilometri de autostradă pe an, în Europa.

Se consumă enorm de mult timp producând non-valori, produse fără viață, mult prea ieftine, aproape direct deșeuri ambalate.

Ne pierdem în derizoriu, cred că marea masă a oamenilor din țările dezvoltate este dedicată consumerismului, și cei din țările în curs de dezvoltare se ocupă să crească și să ne livreze ”material de mestecat”.

Poate nu vă pasă, poate că nici nu contează cine mai face ceva de calitate, însă eu văd întoarcerea la valorile de bază, la metodele tradiționale, ca un refugiu pentru cei capabili, care altfel se irosesc azi. Da, exact așa!, Nu pot și nu vor să se implice în șuvoiul social media, deși promovarea prin aceste canale este cea mai virală și chiar financiar câștigătoare.

Klaus Dursch este profesor în Germania și construiește schiuri din lemn doar în timpul liber și doar când e inspirat. Fabrică schiuri cu ”inimă” din frasin, pentru că e rezistent, dar și elastic, armat cu kevlar și îmbrăcat în rășină epoxidică. Fețele superioare sunt din furnir, frasinul nu se mai vede.

Cei de la Ski Manufaktur sunt austrieci și promovează alături de fiecare pereche de schiuri din lemn legătura directă cu meșterul care le-a făcut, explicând ce anume l-a motivat. Cel mai bine este să parcurgeți site-ul, eu am salvat doar imaginile cu privirile cele mai calde:

Schiuri din lemn și meșteri – SkiManufaktur.at

Drept urmare, este doar un exemplu, din partea mea, cum fac și ce preocupări au oameni faini, neînregimentați în tendința cotidiană de a te abandona conținutului livrat de ecrane. Acolo unde vedeți produse promovate prin legătură cu oameni să vă așteptați la costuri ridicate, la calitate și la o însușire tot mai rară – produs personalizat, fabricat cu mâna, semi-industrializat.

Parcă îmi bat cuie-n talpă, eu scriu aici pe un blog, indexat de Google, un articol despre schiuri de lemn motivând că astfel de preocupări sunt apanajul unor oameni ce nu se implică în dezvoltarea social media. Și mă aștept să citească cineva asta, și să aprecieze.

Sunt tot mai puțini care aleg preocupări ce implică muncă, pricepere, și nu aduc faimă, recunoaștere, publicitate. Valorile clasice, metodele tradiționale, sporturi mai puțin popularizate, detalii ”neinteresante”, departe de reflectoare, de gălăgie, de ultra procesare …

Oamenii cu adevărat valoroși se vor refugia, literalmente, în preocupări ce par învechite, poate chiar neînțelese, vor căuta să ducă eficiența de la 95 la 98 %, deși nu e necesar, folosind tehnici moderne pentru îndeletniciri prăfuite. Grădinărit, case din lemn, artizanat …

Înțelegeți, unii … da? Când plecați de la calculator, unde mergeți să meșteriți ceva? Mai avem timp liber să muncim fizic? Ne mai place asta?

Un paradox, un sofism …